16 definiții pentru velar
VELÁR2, velari,
s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiunilor cu vele. –
Cf. it. velaio, fr. voilier. VELÁR1, -Ă, velare,
adj.,
s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din
fr. vélaire. VELÁR2, velari,
s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. –
Cf. it. velaio, fr. voilier. VELÁR1, -Ă, velare,
adj. n. și
f.,
s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din
fr. vélaire. VELÁR, -Ă, velari, -e,
adj. (Despre consoane) Care se produce prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; gutural. ◊ (Substantivat,
f.) Pronunțarea lui «h» ca o velară (notată fonetic χ) produce aproape. același efect acustic ca aceea a lui h laringal. GRAM. ROM. I 68.
velár adj. m.,
pl. velári;
f. veláră,
pl. veláre
velár adj. m., pl. velári; f. sg. veláră, pl. veláre VELÁR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.) VELÁR s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tenzilor navei. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].
VELÁR, -Ă adj. Consoană velară (și s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural. [< fr. vélaire].
VELÁR1 s. m. 1. muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tendelor navei. 2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)
VELÁR2, -Ă adj.,
s. f. (consoană) care se pronunță prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural (2). (< velă + -ar, după fr. véliaire)
VELÁR ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. Care se articulează în regiunea vălului palatal; gutural. Consoană ~ă. /<fr. vélaire *velár, -ă adj. (lat. veláris, relativ la pînzele saŭ la velele corăbiiĭ). Gram. Care se produce la vălu palatin (în fundu guriĭ), ca sunetele k, ga, ha (numite și guturale). S. f. O velară, o consonantă velară.
VELAR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.) VELÁR, -Ă adj. (< fr. vélaire): în sintagmele consoană velară, sunet velar și vocală velară (v.). Velar dex online | sinonim
Velar definitie
Intrare: velar (adj.)
velară substantiv feminin
Intrare: velar (persoană)
velar 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul