Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru velar

VEL├üR2, velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat ├«n confec╚Ťionarea ╚Öi repararea velelor. ÔÖŽ Marinar care execut─â manevra navelor sau a ambarca╚Ťiunilor cu vele. ÔÇô Cf. it. velaio, fr. voilier.
VEL├üR1, -─é, velare, adj., s. f. (Sunet) care se articuleaz─â ├«n partea posterioar─â a cavit─â╚Ťii bucale, prin atingerea sau prin apropierea r─âd─âcinii limbii de v─âlul palatului. ÔÇô Din fr. v├ęlaire.
VEL├üR2, velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat ├«n confec╚Ťionarea ╚Öi repararea velelor. ÔÖŽ Marinar care execut─â manevra navelor sau a ambarca╚Ťiilor cu vele. ÔÇô Cf. it. velaio, fr. voilier.
VEL├üR1, -─é, velare, adj. n. ╚Öi f., s. f. (Sunet) care se articuleaz─â ├«n partea posterioar─â a cavit─â╚Ťii bucale, prin atingerea sau prin apropierea r─âd─âcinii limbii de v─âlul palatului. ÔÇô Din fr. v├ęlaire.
VEL├üR, -─é, velari, -e, adj. (Despre consoane) Care se produce prin atingerea sau apropierea r─âd─âcinii limbii de v─âlul palatului; gutural. ÔŚŐ (Substantivat, f.) Pronun╚Ťarea lui ┬źh┬╗ ca o velar─â (notat─â fonetic ¤ç) produce aproape. acela╚Öi efect acustic ca aceea a lui h laringal. GRAM. ROM. I 68.
velár adj. m., pl. velári; f. veláră, pl. veláre
velár adj. m., pl. velári; f. sg. veláră, pl. veláre
VELÁR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.)
VEL├üR s.m. Muncitor sau marinar specializat ├«n confec╚Ťionarea ╚Öi repararea velelor ╚Öi a tenzilor navei. ÔÖŽ Marinar care execut─â manevra navelor sau a ambarca╚Ťiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].
VEL├üR, -─é adj. Consoan─â velar─â (╚Öi s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de v─âlul palatului; gutural. [< fr. v├ęlaire].
VEL├üR1 s. m. 1. muncitor, marinar specializat ├«n confec╚Ťionarea ╚Öi repararea velelor ╚Öi a tendelor navei. 2. marinar care execut─â manevra navelor sau a ambarca╚Ťiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)
VEL├üR2, -─é adj., s. f. (consoan─â) care se pronun╚Ť─â prin apropierea bazei limbii de v─âlul palatului; gutural (2). (< vel─â + -ar, dup─â fr. v├ęliaire)
VEL├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival lingv. Care se articuleaz─â ├«n regiunea v─âlului palatal; gutural. Consoan─â ~─â. /<fr. v├ęlaire
*vel├ír, -─â adj. (lat. vel├íris, relativ la p├«nzele sa┼ş la velele cor─âbii─ş). Gram. Care se produce la v─âlu palatin (├«n fundu guri─ş), ca sunetele k, ga, ha (numite ╚Öi guturale). S. f. O velar─â, o consonant─â velar─â.
VELAR adj. (FON.) gutural. (Consoan─â ~.)
VEL├üR, -─é adj. (< fr. v├ęlaire): ├«n sintagmele consoan─â velar─â, sunet velar ╚Öi vocal─â velar─â (v.).

Velar dex online | sinonim

Velar definitie

Intrare: velar (adj.)
velar─â substantiv feminin
velar 1 adj. adjectiv
Intrare: velar (persoan─â)
velar 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul