Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vehemen╚Ť─â

VEHEM├ëN╚Ü─é s. f. Violen╚Ť─â, ├«nfocare, impetuozitate (├«n manifest─âri, ton). ÔÇô Din fr. v├ęh├ęmence, lat. vehemenda.
VEHEM├ëN╚Ü─é s. f. Violen╚Ť─â, ├«nfocare, impetuozitate (├«n manifest─âri, ton). ÔÇô Din fr. v├ęh├ęmence, lat. vehementia.
VEHEM├ëN╚Ü─é s. f. Violen╚Ť─â, impetuozitate; ├«nfocare. Articolele lui Eminescu, p─âstr├«nd ordinea de totdeauna a g├«ndirii ╚Öi stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemen╚Ť─â spumeg─âtoare. C─éLINESCU, E. 356. C├«rciumarul, v─âz├«nd c─â s-au ├«ncurcat lucrurile, ├«╚Öi f─âcu treab─â la tejghea, d─âsc─âlindu-╚Öi ajutorul cu mai mult─â vehemen╚Ť─â. REBREANU, R. I 136. Am fost aproape cu vehemen╚Ť─â de alt─â p─ârere. IBR─éILEANU, A. 104.
vehem├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. vehem├ęn╚Ťei
vehem├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. vehem├ęn╚Ťei
VEHEM├ëN╚Ü─é s. 1. violen╚Ť─â, virulen╚Ť─â. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, ├«nfocare, violen╚Ť─â. (Se ap─âr─â, riposteaz─â cu ~.) 3. t─ârie, vigoare. (├Ä╚Öi sus╚Ťine opinia cu ~.)
VEHEM├ëN╚Ü─é s.f. Violen╚Ť─â, impetuozitate; ├«nfocare. [< fr. v├ęh├ęmence, lat. vehementia].
VEHEM├ëN╚Ü─é s. f. violen╚Ť─â, impetuozitate; ├«nfocare. (< fr. v├ęh├ęmence, lat. vehementia)
VEHEM├ëN╚Ü─é f. For╚Ť─â impetuoas─â de exprimare a sentimentelor; ardoare; impetuozitate. [G.-D. vehemen╚Ťei] /<lat. vehementia, fr. v├ęh├ęmence
vehemen╚Ť─â f. mi╚Öcare impetuoas─â, violen╚Ť─â.
*vehem├ęn╚Ť─â f. (lat. vehementia). Ardoare, pornire vehement─â: vehemen╚Ťa unu─ş discurs. V. violen╚Ť─â.
VEHEMEN╚Ü─é s. 1. violen╚Ť─â, virulen╚Ť─â. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, ├«nfocare, violen╚Ť─â. (Se ap─âr─â, riposteaz─â cu ~.) 3. t─ârie, vigoare. (├Ä╚Öi sus╚Ťine opinia cu ~.)

Vehemen╚Ť─â dex online | sinonim

Vehemen╚Ť─â definitie

Intrare: vehemen╚Ť─â
vehemen╚Ť─â substantiv feminin (numai) singular