veghetor definitie

10 definiții pentru veghetor

VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.
VEGHETÓR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.
VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, păzește. Fețișoara își păștea sutișoara de oițe... Le închidea peste noapte în strunga păzită de veghetorii dulăi. ȘEZ. VIII 70.
veghetór (rar) adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre
veghetór adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre
VEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, supraveghetor.
VEGHETÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) și substantival Care veghează; care stă de veghe. /a veghea + suf. ~ător
veghetor m. cel ce veghiază.
veghetór, -oáre adj. și s. Care veghează: părințĭ veghetorĭ. S. f., pl. orĭ (după fr. veilleuse). Mică lampă saŭ candelă care arde toată noaptea (monstruos vegheză). V. supraveghetor, privighetoare.
veghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUPRAVEGHETOR.

veghetor dex

Intrare: veghetor
veghetor adjectiv