VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.

VEGHETÓR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.

VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, păzește. Fețișoara își păștea sutișoara de oițe... Le închidea peste noapte în strunga păzită de veghetorii dulăi. ȘEZ. VIII 70.

veghetór (rar) adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre

veghetór adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre

VEGHETOÁRE s. v. celar.

VEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, supraveghetor.

VEGHETÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) și substantival Care veghează; care stă de veghe. /a veghea + suf. ~ător

veghetor m. cel ce veghiază.

veghetór, -oáre adj. și s. Care veghează: părințĭ veghetorĭ. S. f., pl. orĭ (după fr. veilleuse). Mică lampă saŭ candelă care arde toată noaptea (monstruos vegheză). V. supraveghetor, privighetoare.

veghetoare s. v. CELAR.

veghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUPRAVEGHETOR.