Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru vegetare

VEGET├ü, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A tr─âi, a cre╚Öte, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A tr─âi f─âr─â a realiza nimic, a duce o via╚Ť─â obscur─â, lipsit─â de activitate. ÔÇô Din fr. v├ęg├ęter, lat. vegetare.
VEGET├üRE, veget─âri, s. f. Faptul de a vegeta. ÔÇô V. vegeta.
VEGET├ü, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A tr─âi, a cre╚Öte, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A tr─âi f─âr─â a realiza nimic, a duce o via╚Ť─â obscur─â, lipsit─â de activitate. ÔÇô Din fr. v├ęg├ęter, lat. vegetare.
VEGET├üRE, veget─âri, s. f. Faptul de a vegeta. ÔÇô V. vegeta.
VEGET├ü, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A tr─âi, a cre╚Öte, a se dezvolta. ├Än iunie ╚Öi iulie soarele cople╚Öitor calcineaz─â iarba. V├«nturi puternice usuc─â planta╚Ťiile; rediurile abia vegeteaz─â. SADOVEANU, E. 94. 2. (Despre persoane) A tr─âi f─âr─â a realiza nimic; a duce o via╚Ť─â obscur─â, lipsit─â de perspective. V. l├«ncezi. Mul╚Ťimea nu poate tr─âi f─âr─â conduc─âtori sau ajunge s─â vegeteze ├«ntr-o via╚Ť─â animalic─â. REBREANU, R. I 82. Locotenentul Klaps... era a╚Öa de lene╚Ö, c─â toat─â ziua vegeta dormind. BART, E. 199.
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta; stagnare. V. lîncezire.
vegetá (a ~) vb., ind. prez. 3 vegeteáză
vegetáre s. f., g.-d. art. vegetắrii; pl. vegetắri
veget├í vb., ind. prez. 1 sg. veget├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vegete├íz─â
vegetáre s. f., g.-d. art. vegetării; pl. vegetări
VEGETÁ vb. v. crește.
VEGETÁ vb. v. lâncezi, stagna.
VEGET├ü vb. I. intr. 1. (Despre plante) A tr─âi, a cre╚Öte. 2. (Fig.; despre oameni) A tr─âi f─âr─â a realiza nimic, f─âr─â a avea o activitate dinamic─â. [< fr. v├ęg├ęter, cf. lat. vegetare].
VEGETÁRE s.f. Faptul de a vegeta. [< vegeta].
VEGET├ü vb. intr. 1. (despre plante) a tr─âi, a cre╚Öte. 2. (fig.; despre oameni) a tr─âi f─âr─â a realiza nimic, f─âr─â a avea o activitate dinamic─â. (< fr. v├ęg├ęter, lat. vegetare)
A VEGET├ü ~├ęz intranz. 1) (despre plante) A se afla ├«n proces de vegeta╚Ťie. 2) fig. (despre persoane) A duce o via╚Ť─â lipsit─â de interes ╚Öi de activitate. /<fr. v├ęg├ęter
veget├á v. 1. a se nutri ╚Öi cre╚Öte (vorbind de vegetale); 2. fig. a tr─âi ├«n inac╚Ťiune sau ├«ntrÔÇÖo stare mizer─â.
*veget├ęz v. intr. (lat. v├ęgeto, -├íre, a vivifica d. v├ęgetus, viguros, derivat d. veg├ęre, a fi vio─ş; fr. v├ęg├ęter). Cresc, m─â dezvolt (vorbind de plante). Fig. Tr─â─şesc nemi╚Öcat, obscur, retras, u─ştat or─ş ├«n mizerie: a vegeta ├«ntrÔÇÖo b─şat─â slujb─â. V. l├«ncezesc, puchinesc, huzuresc.
VEGETA vb. a crește, a se dezvolta, a trăi. (Ciupercile ~ în sol bogat.)
vegeta vb. v. LÎNCEZI.
vegetare s. v. STAGNARE.
Dietes vegeta (L.) N. E. Br. (syn. D. irioides Sw.; Moraea iridioides L.). Specie ce înflorește iul.-aug. Flori albe (cca 5 cm diametru) cu pete galbene sau maronii pe petalele exterioare, pe un peduncul înalt de cca 55 cm, cu multe frunze mici.

Vegetare dex online | sinonim

Vegetare definitie

Intrare: vegeta
vegeta conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vegetare
vegetare substantiv feminin