vegetare definitie

2 intrări

22 definiții pentru vegetare

VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare.
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. – V. vegeta.
VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare.
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. – V. vegeta.
VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. În iunie și iulie soarele copleșitor calcinează iarba. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. 2. (Despre persoane) A trăi fără a realiza nimic; a duce o viață obscură, lipsită de perspective. V. lîncezi. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. REBREANU, R. I 82. Locotenentul Klaps... era așa de leneș, că toată ziua vegeta dormind. BART, E. 199.
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta; stagnare. V. lîncezire.
vegetá (a ~) vb., ind. prez. 3 vegeteáză
vegetáre s. f., g.-d. art. vegetắrii; pl. vegetắri
vegetá vb., ind. prez. 1 sg. vegetéz, 3 sg. și pl. vegeteáză
vegetáre s. f., g.-d. art. vegetării; pl. vegetări
VEGETÁ vb. v. crește.
VEGETÁ vb. v. lâncezi, stagna.
VEGETÁ vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr. végéter, cf. lat. vegetare].
VEGETÁRE s.f. Faptul de a vegeta. [< vegeta].
VEGETÁ vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr. végéter, lat. vegetare)
A VEGETÁ ~éz intranz. 1) (despre plante) A se afla în proces de vegetație. 2) fig. (despre persoane) A duce o viață lipsită de interes și de activitate. /<fr. végéter
vegetà v. 1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale); 2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră.
*vegetéz v. intr. (lat. végeto, -áre, a vivifica d. végetus, viguros, derivat d. vegére, a fi vioĭ; fr. végéter). Cresc, mă dezvolt (vorbind de plante). Fig. Trăĭesc nemișcat, obscur, retras, uĭtat orĭ în mizerie: a vegeta într’o bĭată slujbă. V. lîncezesc, puchinesc, huzuresc.
VEGETA vb. a crește, a se dezvolta, a trăi. (Ciupercile ~ în sol bogat.)
vegeta vb. v. LÎNCEZI.
vegetare s. v. STAGNARE.
Dietes vegeta (L.) N. E. Br. (syn. D. irioides Sw.; Moraea iridioides L.). Specie ce înflorește iul.-aug. Flori albe (cca 5 cm diametru) cu pete galbene sau maronii pe petalele exterioare, pe un peduncul înalt de cca 55 cm, cu multe frunze mici.

vegetare dex

Intrare: vegeta
vegeta conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vegetare
vegetare substantiv feminin