vedére f. Văz, simțu pin care vezĭ: vulturiĭ au o vedere strașnică, a perde vederea saŭ vederile (a orbi). Considerațiune, socotire, luare în samă: a avea în vedere. Scop: a avea vederĭ ambițioase. Priveliște, aspect, spectacul: de pe munte era o vedere măreață. Tabloŭ care reprezintă priveliștĭ după natură. A peri din vedere, a nu se maĭ vedea. A trece cu vederea, 1. a nu observa, a nu băga în samă, 2. a nu lua în samă, a nu considera, 3. a ĭerta (un lucru). La vederea..., cînd s’a arătat, cînd a fost văzut, văzînd: la vederea ceaĭuluĭ, frunțile se descrețiră.