VEDEÁLĂ s. f. (Învechit, în expr.) La (sau în) vedeală = așa încît să poată fi văzut, cunoscut; la vedere. Strînge vraci și înțelepți, strică turnul, o scoate pe fată la vedeală. PAMFILE, la CADE. Am făcut... această îndrăzneală, să scoț acest fel de carte în vedeală. ODOBESCU, S. I 301.

VEDEÁLĂ s. f. (Înv.) Vedere. O scoate pe fată la vedeală (PAMFILE). – Din vedea + suf. -eală.

VEDEÁLĂ s. v. ochi, văz, vedere.

vedeálă și vi- f., pl. elĭ (d. a vedea. Și bg. videlo). Vechĭ. Evidență, lumina zileĭ: a purta, a scoate în vedeală.

vedeală s. v. OCHI. VĂZ. VEDERE.