Definiția cu ID-ul 513950:
vátră (vétre), s. f. –
1. Cămin, foc, loc unde se aprinde. –
2. Cămin, casă, locuință. –
3. (Banat) Pavaj, pardosea. –
4. Hotar, limită. –
Mr.,
megl. vatră. Mgr. βάθρον „loc de așezat, bază” (Philippide, II, 741). De obicei, este considerat drept cuvînt autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw. Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, ZRPh., LIV, 202; Rosetti, II, 124; Pușcariu, Lr., 179), sau provenind din
alb. vatrë (Cihac, II, 721; Pascu, II, 224). Din
rom. trebuie să provină
sb.,
cr.,
slov. vatra,
pol. watra,
rut. vatra, vaterka,
rus. vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), și probabil
alb. vatrë. –
Der. vătrar,
s. n. (unealtă cu care se scormonește în foc),
cf. vătrai; vătraș,
s. m. (se zice despre țiganii stabili, în opoziție cu cei nomazi).
Vatră dex online | sinonim
Vatră definitie