Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vasilicale

bazilicále sfp vz vasilecale
BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.
VASILIC├üLE s. f. pl. Culegere de texte juridice, ├«n 60 de c─âr╚Ťi, alc─âtuit─â ├«n sec. IX-X din ordinul ├«mp─âra╚Ťilor bizantini Vasile I ╚Öi Leon VI ├«n╚Ťeleptul, care a ├«nlocuit legisla╚Ťia lui Justinian ╚Öi a fost folosit─â ╚Öi ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne p├ón─â ├«n 1865. [Var.: bazilic├íle s. f. pl.] ÔÇô Din ngr. vasilik├íle.
bazilicále / vasilicále (înv.) s. f. pl.
!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.
bazilicále s. f. pl.
BAZILIC├üLE s.f.pl. Colec╚Ťie de legi, publicate la sf├ór╚Öitul sec. IX de ├«mp─âratul bizantin Leon al VI-lea, zis Filozoful, care constituie cea mai monumental─â oper─â de drept bizantin. [< lat. basilicorum libri].
BAZILIC├üLE s. f. pl. colec╚Ťie de legi juridice publicate de unii ├«mp─âra╚Ťi bizantini. (< lat. basilicorum libri)
Bazilicale f. pl. V. Vasilicale.
Vasilicale f. pl. compila╚Ťiune greac─â a dreptului roman, ├«nceput─â de ├«mp─âratul Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile ├«mp─âr─âte╚Öti fur─â la noi ├«n vigoare p├ón─â la publicarea Codicilor lui Caragea si a lui Calimah (1817). [Gr. mod.].
*bazilicále V. vasilicale.
vasilic├íle f. pl. (ngr. vasilik├í). O compila╚Ťiune greceasc─â a dreptulu─ş roman, ├«nceput─â de ├«mp─âratu Vasile (Basili┼ş) ╚Öi terminat─â de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele a┼ş fost ├«n vigoare la no─ş p├«n─â la publicarea codurilor lu─ş Caragea ╚Öi Calimah (1817). ÔÇô Fals basilicale (c─â nu e cuv. vgr. Cp. cu biseric─â).

Vasilicale dex online | sinonim

Vasilicale definitie

Intrare: vasilicale
bazilicale substantiv feminin plural
vasilicale substantiv feminin plural