VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.

VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.

VASÉL, vasele, s. n. (Învechit) Vas de război; bastiment. Căpitanului Pouthier, înaintat la gradul de căpitan de vasel, i s-a dat altă comandă. GHICA, S. 401. – Variantă: vașél (GHICA, S. 419) s. n.

VAȘÉL s. n. v. vasel.

vasél (înv.) s. n., pl. vaséle

vasél s. n., pl. vaséle

VASÉL s. v. bastiment.

VASÉL ~e n. înv. Navă maritimă militară de dimensiuni mari; bastiment. /<ngr. vasélo

vasel s. v. BASTIMENT.

Vas/ea, -el v. Vasilie IV 4.