Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VASÉL, vasele, s. n. (Învechit) Vas de război; bastiment. Căpitanului Pouthier, înaintat la gradul de căpitan de vasel, i s-a dat altă comandă. GHICA, S. 401. – Variantă: vașél (GHICA, S. 419) s. n.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
VAȘÉL s. n. v. vasel.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
vasél s. n., pl. vaséle
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VASÉL s. v. bastiment.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VASÉL ~e n. înv. Navă maritimă militară de dimensiuni mari; bastiment. /<ngr. vasélo
- sursa: NODEX 2002
- permalink
vasel s. v. BASTIMENT.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Vas/ea, -el v. Vasilie IV 4.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
vasel definitie
vasel dex
Intrare: vasel
vașel
substantiv neutru
vasel
substantiv neutru
Intrare: Vasel
Vasel