VASÁL, -Ă, vasali, -e s. m. și f. (În orînduirea feudală) Persoană care depindea de un senior; p. ext. subjugat, supus. În Țara Romînească și în Transilvania stăpîneau doi vasali orbi și muți ai Turciei. HASDEU, I. V. 69. Banul, cîrmuind singur banatul Craiovei și fiind domnului numai vasal, a trebuit să aibă o oștire a sa. BĂLCESCU, O. I. 14.