VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os.

VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os.

VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var; calcaros. Albia adîncă a pîrăului era presărată de lespezi văroase. SADOVEANU, O. VII 39. Păreții din piatră văroasă ai palatelor ruinate din Niniva. ODOBESCU, S. III 79. ♦ (Rar) Ca al varului; (ca) de var. Vii clocotiri văroase. VĂCĂRESCU, P. 161.

vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse

vărós adj. m., pl. văróși; f. sg. văroásă, pl. văroáse

VĂRÓS adj. v. calcaros.

varóș s. n. – Suburbie, mahala. Tc. varoș (Tiktin), cf. sb. varoš. Sec. XVIII, înv.

VĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care conține (mult) var; cu (mult) var în componență. 2) Care are aspect de var; asemănător cu varul. /var + suf. ~os

văros a. calcar: pământ văros. [V. var].

oráș n., pl. e (ung. város, de unde și bg. sîrb. varoš, oraș; turc. varoš, suburbie, alb. varróš, ngr. varósi). Asociațiunea unuĭ mare număr de case și curțĭ aliniate pe laturile stradelor: orașele Statelor Unite s’aŭ dezvoltat răpede. Locuitoriĭ unuĭ oraș: tot orașu e în picĭoare. Ședere la oraș, modu de vĭață al orășenilor: orașu te slăbește. Orașu etern, Roma: orașu sfînt, Ĭerusalimu, Medina, Meca, Roma, după religiunĭ. La oraș, într’un oraș (în opoz. cu la țară). În oraș, nu acasă: Acasă-ĭ boĭeru? – Nu. E în oraș. – În Serbia vároș (după sîrb.). V. cetate, urbe, sat.

vároș, V. oraș.

vărós, -oásă adj. (d. var). Calcar, care conține var; peatră, apă văroasă.

văros adj. v. CALCAROS.

város, -ă, (varoș), adj. – (reg.) (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă cu roșu (Latiș, 1993); alb-murdar (Georgeoni, 1936). – Din magh. vörös „roșu” (MDA).

város, -ă, adj. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă cu roșu (Latiș 1993); alb-murdar (Georgeoni 1936). – Din magh. vörös „roșu”.