Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru varia

VARI├ü2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (dup─â locuri, ├«mprejur─âri, situa╚Ťii); a nu sem─âna, a nu avea aceea╚Öi ├«nf─â╚Ťi╚Öare, structur─â, compozi╚Ťie etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o form─â diferit─â, a schimba. 3. Intranz. ╚Öi tranz. (Mat.) A(-╚Öi) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din fr. varier, lat. variare.
V├üRIA1 s. n. pl. 1. Culegere bibliografic─â de scrieri diferite. 2. Rubric─â ├«ntr-o publica╚Ťie periodic─â, care cuprinde articole, note ╚Öi informa╚Ťii m─ârunte ╚Öi cu con╚Ťinut variat. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Cuv. lat.
V├üRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. ÔÇô Din lat. varius.
VARI├ü2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (dup─â locuri, ├«mprejur─âri, situa╚Ťii); a nu sem─âna, a nu avea aceea╚Öi ├«nf─â╚Ťi╚Öare, structur─â, compozi╚Ťie etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o form─â diferit─â, a schimba. 3.Intranz. ╚Öi tranz. (Mat.) A(-╚Öi) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din fr. varier, lat. variare.
V├üRIA1 s. n. pl. 1. Culegere bibliografic─â de scrieri (m─ârunte) diferite. 2. Rubric─â ├«ntr-o publica╚Ťie periodic─â, care cuprinde articole, note ╚Öi informa╚Ťii m─ârunte ╚Öi cu con╚Ťinut variat. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Cuv. lat.
V├üRIU, -IE, varii, adj. (├Änv.) Variat. ÔÇô Din lat. varius.
VARI├ü2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (dup─â locuri, ├«mprejur─âri, situa╚Ťii); a nu sem─âna, a nu avea aceea╚Öi ├«nf─â╚Ťi╚Öare, structur─â, compozi╚Ťie, valoare etc. cu altceva. Salariul variaz─â ├«ns─â dup─â cultura tehnic─â pe care o ai. SAHIA, U. R. S. S. 87. ╚śtii c─â la Constantinopol rar s─â nu te pomene╚Öti din somn ├«n sunete de tun, al c─âror num─âr variaz─â dup─â rangul localit─â╚Ťii unde s-a ivit incendiu. GHICA, A. 3. 2. Tranz. fact. A da o form─â diferit─â, a face s─â fie felurit; a schimba. Un v├«nt u╚Öor ╚Öi ├«ntrerupt se leg─âna... mi╚Öc├«nd ╚Öi variind lumina soarelui. GALACTION, O. I 208.
V├üRIA1 s. n. (Latinism) 1. Culegere bibliografic─â de scrieri diferite ╚Öi (de obicei) m─ârunte. 2. Rubric─â ├«ntr-o revist─â, ├«n care se public─â diferite articole, note ╚Öi informa╚Ťii m─ârunte.
V├üRIU, -IE, varii, adj. (├Änvechit) Felurit, variat. Cu sfin╚Ťenie am notat variile minuni, de care e plin acest capodoper─â politico-filozofic. CARAGIALE, O. VII 62.
vari├í2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 vari├íz─â, 1 pl. vari├ęm (-ri-em), 2 pl. vari├í╚Ťi; conj. prez. 3 s─â vari├ęze; ger. vari├şnd (-ri-ind)
vária1 (lat.) (-ri-a) s. n. pl.
v├íriu (livr.) [riu pron. r─şu] adj. m., f. v├írie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. v├írii
vari├í vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. vari├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vari├íz─â, 1 pl. vari├ęm (sil. -ri-em), 2 pl. vari├í╚Ťi; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. vari├ęze; ger. vari├şnd (sil. -ri-ind)
vária s. n. pl. (sil. -ri-a)
váriu adj. m. [-riu pron. -riu ], f. várie (sil. -ri-e); pl. m. și f. várii
VARIÁ vb. 1. v. diferi. 2. v. fluctua.
VÁRIU adj. v. deosebit, diferit, divers, felurit, variat.
A varia Ôëá a uniformiza
VARI├ü vb. I. 1. intr. A avea, a prezenta deosebiri, varia╚Ťie; a se deosebi. 2. tr. A schimba, a da o form─â diferit─â. [Pron. -ri-a., p.i., 3,6 -iaz─â, 5 -ia╚Ťi, ger. -iind, part. -iat. / < fr. varier, cf. lat. variare].
V├üRIA s.n. 1. Culegere bibliografic─â de scrieri diferite. 2. Rubric─â a unei publica╚Ťii ├«n care se tip─âresc articole scurte, note m─ârunte, informa╚Ťii etc. [Pron. -ri-a. / < fr., lat. varia].
VÁRIU, -IE adj. (Rar) Diferit, variat. [Cf. it. vario, lat. varius].
VARI├ü2 vb. I. intr. 1. a prezenta deosebiri, varia╚Ťie; a se deosebi. 2. (mar.; despre m─ârimi, cantit─â╚Ťi) a-╚Öi schimba valoarea ├«n raport cu altele (constante). II. tr. a schimba, a da o form─â diferit─â. (< fr. varier, lat. variare)
V├üRIA1 s. n. pl. 1. culegere bibliografic─â de scrieri diferite. 2. rubric─â a unei publica╚Ťii ├«n care se tip─âresc articole scurte, note m─ârunte, informa╚Ťii etc. (< lat. varia)
v├íriu (-ie), adj. ÔÇô Variat. Lat. varius (sec. XIX). ÔÇô Der. (din fr.) varia, vb.; variabil, adj.; invariabil (var. nevariabil), adj.; variabilitate, s. f.; variant─â, s. f.; varia╚Ťi(un)e, s. f.; varietate, s. f.; varieteu, s. n. (teatru de variet─â╚Ťi).
A VARI├ü ~├ęz 1. tranz. A face s─â capete o form─â deosebit─â; a schimba. 2. intranz. 1) A suferi multe modific─âri ├«ntr-un timp scurt. 2) A se realiza sub forme diverse. /<it. variare, fr. varier
V├üRIA n. 1) Culegere de scrieri variate. 2) Rubric─â ├«ntr-o revist─â, care include diferite materiale mici (articole, note, informa╚Ťii). [Sil. -ri-a] /<fr. varia
varià v. 1. a (se) schimba; 2. a da forme diferite.
variu a. felurit: cuno╚Ötiin╚Ťe varii.
*v├íri┼ş, -ie adj. (lat. varius). Rar. Variat, felurit.
VARIA vb. 1. a se deosebi, a se diferen╚Ťia, a diferi, (├«nv.) a se feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.) 2. a fluctua, a se schimba, (fig.) a oscila. (~ mereu ├«n comport─âri.)
variu adj. v. DEOSEBIT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. VARIAT.
varia subst. Semn ├«n muzica bisericeasc─â psaltic─â din grupa semnelor consonante (ornamentale), care, a╚Öezat ├«naintea unui semn vocal cu o durat─â de o b─âtaie, face ca aceast─â not─â s─â fie executat─â cu o u╚Öoar─â s─âltare a vocii; a╚Öezat─â ├«naintea unui semn vocal cu durata de o jum─âtate de b─âtaie, produce asupra acestuia un simplu accent. ÔÇô Din gr. varia ÔÇ×gravÔÇŁ.
varia, variez v. t. a avea orgasm, a ejacula.

Varia dex online | sinonim

Varia definitie

Intrare: varia (vb.)
varia 2 vb. conjugarea a II-a grupa I verb substantiv neutru plural
  • silabisire: va-ri-a
Intrare: varia (s.n.)
varia 1 s.n. invariabil (numai) plural substantiv neutru
  • silabisire: va-ri-a
Intrare: variu
variu adjectiv
  • pronun╚Ťie: var─şu