Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru vanitate

VANIT├üTE, (2) vanit─â╚Ťi, s. f. 1. Ambi╚Ťie ne├«ntemeiat─â; dorin╚Ť─â de a face impresie; orgoliu, trufie, ├«ng├ómfare, ├«nfumurare. 2. (La pl.) de╚Öert─âciune, z─âd─ârnicie. ÔÇô Din fr. vanit├ę, lat. vanitas, -atis.
VANIT├üTE, vanit─â╚Ťi, s. f. Ambi╚Ťie ne├«ntemeiat─â; dorin╚Ť─â de a face impresie; orgoliu, trufie, ├«ng├ómfare, ├«nfumurare; (la pl.) de╚Öert─âciune, z─âd─ârnicie. ÔÇô Din fr. vanit├ę, lat. vanitas, -atis.
VANIT├üTE, vanit─â╚Ťi. s. f. Ambi╚Ťie de╚Öart─â, dorin╚Ť─â de a face impresie; trufie, ├«ng├«mfare, ├«nfumurare; (la pl.) de╚Öert─âciune. Simpl─â ca un ├«nger f─âr─â vanitate. CAMIL PETRESCU, T. II 26. P─ârea c─â sur├«de neput├«nd cl─âtina din cap ca totdeauna ├«n fa╚Ťa at├«tor vanit─â╚Ťi. ANGHEL, PR. 66. Nu suf─âr de trista infirmitate a vanit─â╚Ťii. CARAGIALE, O. VII 248. Vanitatea ta Cu merit patriotic voie╚Öti a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.
vanit├íte s. f., g.-d. art. vanitß║»╚Ťii; (lucruri zadarnice) pl. vanitß║»╚Ťi
vanit├íte s. f., g.-d. art. vanit─â╚Ťii; (lucruri zadarnice) pl. vanit─â╚Ťi
VANITÁTE s. v. înfumurare.
Vanitate Ôëá modestie, simple╚Ťe, simplitate
VANIT├üTE s.f. Ambi╚Ťie de╚Öart─â ╚Öi trufa╚Ö─â; trufie, ├«nfumurare, ├«ng├ómfare. ÔÖŽ De╚Öert─âciune. [Cf. lat. vanitas, fr. vanit├ę].
VANIT├üTE s. f. ambi╚Ťie de╚Öart─â ╚Öi trufa╚Ö─â; orgoliu, trufie, ├«nfumurare, ├«ng├ómfare. ÔŚŐ de╚Öert─âciune. (< fr. vanit├ę, lat. vanitas)
VANIT├üTE ~─â╚Ťi f. Atitudine de ├«nfumurare sfid─âtoare ╚Öi dispre╚Ťuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanit├ę, lat. vanitas, ~atis
vanitate f. de╚Öert─âciune: vanitatea vanit─â╚Ťilor.
*vanit├íte f. (lat. v├ínitas, -├ítis). Caracteru de a fi van sa┼ş vanitos, de╚Öert─âc─şune: vanitatea glorii─ş, vanitatea celor ce umbl─â dup─â decora╚Ťiun─ş. Lucru van: a dispre╚Ťui vanit─â╚Ťile.
VANITATE s. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, ├«ng├«mfare, m├«ndrie, orgoliu, seme╚Ťie, trufie, (livr.) fatuitate, morg─â, prezum╚Ťie, suficien╚Ť─â, (rar) superbie, ╚Ťan╚Ťo╚Öie, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ťie, m─ârire, (pop. ╚Öi fam.) ifos, ╚Ť├«fn─â, (reg.) f─âlo╚Öenie, f─âlo╚Öie, (├«nv.) f─âlnicie, laud─â, m─ârie, m─ârime, m├«ndre╚Ťe, pohfal─â, prea├«n─âl╚Ťare, prea├«n─âl╚Ťime, seme╚Ťire, truf─â, truf─â╚Öie, z─âd─ârnicie. (~ lui este cu totul nejustificat─â.)

Vanitate dex online | sinonim

Vanitate definitie

Intrare: vanitate
vanitate substantiv feminin