vanilie definitie

15 definiții pentru vanilie

VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.
VANÍLIE s. f. 1. Plantă agățătoare din familia orhideelor, cu rădăcini aeriene, cu flori verzui așezate în ciorchine, cu fructe cărnoase foarte aromate, cultivată în țările tropicale ( Vanilia planifolia); fructul plantei (folosit pentru a da aromă unor preparate culinare sau unor medicamente). Orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie, cu vanilie, cu praf de scorțișoară. CAMIL PETRESCU, O. 326. 2. Plantă cu tulpina ramificată, cu flori mici, albastre sau liliachii, cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). Lîngă caiet, un buchețel albăstrui de vanilie. BASSARABESCU, V. 20.
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
vanílie s. f. (sil. -li-e), art. vanília (sil. -li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (sil. -li-i-)
VANÍLIE s. v. vanilină.
VANÍLIE s.f. 1. Varietate de orhidee mexicană, cultivată la tropice pentru fructele sale. ♦ Fructul acestei plante, folosit mai ales la produsele de cofetărie și de parfumerie. 2. Plantă din familia boraginaceelor; vanilie sălbatică; (pop.) buruiana-dalacului; iarba-soarelui. [Gen. -iei. / cf. fr. vanille, it. vaniglia, lat.sc. vanilia].
VANÍLIE s. f. orhidee mexicană cultivată la tropice pentru fructele sale aromatice, în formă de păstaie; fructul la produsele de cofetărie și de parfumerie. (< it. vaniglia fr. vanille)
VANILÍE ~i f. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agățătoare și fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e] /<fr. vanille, it. vaniglia
vanilie f. 1. fructul unei plante americane cu teacă lungă și subțire, cu miros foarte plăcut, întrebuințată, în medicină și la cofetărie; 2. parfum extras din acest fruct.
vanílie f. (ngr. vanilli, it. vaniglia și vainiglia, d. sp. vainilla, dim. d. vaina, teacă, păstare, d. lat. vagina, teacă; fr. vanille). O liană, și anume orchidee (vanilla planifólia) care crește pe la tropice în America și Africa și e cultivată în Antile. (Ĭa produce niștre păstărĭ de vre-o 25 c.m., care, după ce se culeg, se cufundă în apă ferbinte, se lasă să se usuce puțin și se închid jilave în cutiĭ de tinichea, unde, după cîte-va lunĭ, se dezvoltă aroma lor. V. epifit). O plantă boraginee (heliotropium peruvianum) originară din Chili și Perú și cultivată p. florile eĭ mirositoare plăcut care-țĭ aduc aminte de mirosu vaniliiĭ comerciale.
vanilie s. v. VANILINĂ.
VANÍLIE s.f. Fructul aromat, având forma unei păstăi, al unei varietăți de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.
HELIOTROPIUM L., VANILIE, fam. Boraginaceae. Gen originar din regiunile tropicale și stubtropicale, răspîndit pe întreaga suprafață a globului, 100-250 specii erbacee, rar lemnoase, acoperite cu peri sericei sau rigizi, rar glabre. Frunze- verzi-închis, simple, nedivizate, alterne, încrețite, cu peri aspri, lipsite de stipele. Flori mici, albastre, liliachii-alburii, parfumate, catifelate, dispuse în cime scorpioide. Caliciul persistent cu 5 diviziuni; corolă infundibuliformă cu margini încrețite, pentadivizată; 5 stamine (Pl. 38, fig. 224).
VANILLA Mill., VANILIE, fam. Orchidaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale globului, cca 100 specii, dar numai 10 specii cultivate pentru a produce batoane de vanilie. Plante erbacee, perene, agățătoare. Frunze cărnoase și tulpină scurtă, cărnoasă, ce poartă un mare număr de flori dispuse în inflorescențe terminale și în axa frunzei. Petale exterioare și interioare aproape egale, label nesegmentat și fără pinten, la bază rulat, coloană prelungită fără aripi. Fruct, păstaie cărnoasă, aromată. Semințe negre, lucioase.

vanilie dex

Intrare: vanilie
vanilie substantiv feminin
  • silabisire: -li-e