VANDÁL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale.

vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále

*Vandál, -ă adj. (fr. Vandale, it. Vándalo, d. lat. Vándalus, bárbar dintr’un popor germanic care a devastat Roma). Fig. Distrugător, devastator: incultu e de ordinar vandal. V. bolșevic, haĭdamac, huligan, pogrom.