Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

3 defini╚Ťii pentru vandal─â

VAND├üL, -─é, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoan─â) care f─âcea parte din grupul de triburi de origine germanic─â care au emigrat ├«n sec. V de pe ╚Ť─ârmurile M─ârii Baltice ajung├ónd p├ón─â ├«n nordul Africii unde au ├«ntemeiat un regat, desfiin╚Ťat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale ╚Öi artistice. ÔÇô Din fr. vandale.
vandál adj. m., s. m., pl. vandáli; adj. f., s. f. vandálă, pl. vandále
*Vand├íl, -─â adj. (fr. Vandale, it. V├índalo, d. lat. V├índalus, b├írbar dintrÔÇÖun popor germanic care a devastat Roma). Fig. Distrug─âtor, devastator: incultu e de ordinar vandal. V. bol╚Öevic, ha─şdamac, huligan, pogrom.

Vandal─â dex online | sinonim

Vandal─â definitie

Intrare: vandal─â
vandal─â admite vocativul substantiv feminin
Intrare: vandal (adj.)
vandal 1 adj. adjectiv