vană definitie

3 intrări

27 definiții pentru vană

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne.
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne.
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livresc) Zadarnic, inutil, fără rost. Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77. O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73. Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba, fără rost. În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81. În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71. În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64. Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265. Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.
VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de lemn, de tablă, de tuci, de faianță) pentru îmbăiat (mai rar pentru spălat rufe). Iau un ciubăr, o vană sau o covată mare, toarnă într-însa apa din căldare. MARIAN, Î. 47. 2. Dispozitiv montat în interiorul robinetelor și servind la deschiderea sau întreruperea circulației fluidului; p. ext. robinetul împreună cu acest dispozitiv; sertar (2).
în van loc. adv.
van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne
van (în ~) loc. adv.
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
în ván loc. adv.
van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.
VÁNĂ s. 1. baie, cadă, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)
VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].
VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)
VÁNĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne)
van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.
vánă (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin).
VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~.În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano
VÁNĂ ~e f. 1) vas special (adânc și lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulația apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne
van a. deșert, zadarnic: cu mâna mea ’n van pe lume lunec EM.
*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van.
VAN adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, zadarnic, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.)
VA s. 1. baie, cadă, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)
Van, -a, -ă, -ea v. Ioan V B 4 și VII A 1.

vană dex

Intrare: van (adj.)
van 1 adj. adjectiv
Intrare: vană
vană substantiv feminin
Intrare: Vană
Vană