VALOÁRE, valori,
s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important;
p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊
Loc. adj. De valoare =
a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros;
b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊
Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (
Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (
Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă.
II. 1. (
Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice.
2. (
Concr.) Marfă.
3. (Comerț,
Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate.
4. (
Mat.,
Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc.
5. (
Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze.
6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton.
7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din
fr. valeur, lat. valor, -oris.