VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. Loc. adj. și adv. (Substantivat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferința, durere. Expr. A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae.

VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. ♦ Loc. adj. și adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferință, durere. ♦ Expr. A fi vai (și amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

VAI interj. (Uneori urmat de un nume sau de un pron. pers. introdus prin prep. «de») Exclamație care exprimă sentimente puternice de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde. El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plînge. EMINESCU, O. I 88. Vai! sufletu-mi s-a învrăjbit! ALECSANDRI, P. I 9. Vai!... n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință. ALEXANDRESCU, M. 15. Vai, bădiță, pentru tine. Multă supărare-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. ◊ (Întărit prin repetare) Vai, vait inima mea, Rău m-a prins a mă durea. HODOȘ, P. P. 31. ◊ Expr. Cu vai nevoie v. nevoie (3). Cu chiu cu vai sau cu chiu și vai v. chiu; b) compătimire, milă, regret. Beșica s-o umplu cu grăunțe... s-o zurăiesc... ș-apoi vai de urechile mamei. CREANGĂ, A. 41. În inima-mi răcită Tot focul, vai, s-a stins. ALECSANDRI T. I 461. Biata maică, vai de ea, Cosicioara că-și smulgea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. ◊ (Cu nuanță ironică) Vai săracu omu prost, Bun odor la cas-a fost. CREANGĂ, P. 10. Vai săracu diacul, Cînd aude clopotul, Țipa coasa-n buruiene Și se cară la pomene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. ◊ Loc. adj. Ca vai de..., exprimă compătimirea în cel mai înalt grad. Nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fîntînă. CREANGĂ, P. 98. Să ascultați niște piese ca vai de ele. ALECSANDRI, T. 1023. Și drăguțul obrăjel... O fi, zău, ca vai de el! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. Ca vai de lume (sau, rar, de om), arată o situație grea, cum nu se poate mai rea, vrednică de plîns. Erau plătite ca vai de lume. PAS, Z. 1141. Am trăit la Paris ca vai de lume. SADOVEANU, P. M. 22. Plecă supărat și amărît ca vai de om. CREANGĂ, O. A. 292. ◊ (Substantivat, în expr.) Vai și amar = jale, nenorocire, dezastru. N-am nici un cîștig din asta. În schimb, vai și amar pe capul meu, că nu-mi aflu locul. VORNIC, P. 185. De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri. ODOBESCU, S. III 22. Vai ș-amar... Ce-o să mă fac, îmi vine să iau cîmpii. ALECSANDRI, T. 1007. (A fi) vai (sau vai și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație jalnică, vrednică de milă. Vai de viața lui, dacă aceea pe care iubește nici nu vrea să se uite la dînsul! SADOVEANU, O. 464. N-au și dînșii neveste și copii și necazuri de vai de mama lor? C. PETRESCU, Î. II 8. De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208. În cea vale de-oi sălta, Vai ș-amar de viața ta. ALECSANDRI, P. II 24. ◊ (Învechit și arhaizant, construit cu dativul pronumelui personal) Orice debutant are drept să creadă că va silui soarta, că-și va croi singur norocul. El pleacă la război, hotărît să înfrîngă... Vai lui însă, dacă într-adevăr înfrînge. C. PETRESCU, V. 153. Vai mie! eu am cunoscut amorul. NEGRUZZI, S. I 51. Vai mie! zicea cu lacrimi întru a sa văitare. CONACHI, P. 82. ♦ (Substantivat) a) Tînguire, plînset, vaiet; p. ext. suferință, durere. Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! COȘBUC, P. II 40. b) Strigăt jalnic. Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. COȘBUC, P. II 99; c) necaz, ciudă. Vai de mine, nevastă hăi, zise baba; ce păcat mi-am găsit cu tine. CREANGĂ, P. 174. Vai, tuna-te-ar lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366; d) surprindere, mirare, spaimă, indignare. Ați mîncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? – Vai! se scandalizară fetele. CĂLINESCU, E. O. II 94. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată. în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13; bucurie, plăcere, admirație, entuziasm. Pentru Șandru, cîte trag Pentru Șandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cît îmi e de drag! COȘBUC, P. II 212. Și-aseară te-am văzut... Și, vai, tare mi-ai plăcut! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157; nerăbdare. Oțelul e jar și inimile-ngheață. Vai! vai! de s-ar face dimineață. BENIUC, V. 109.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adîncitură alungită, străbătută permanent sau vremelnic de o apă curgătoare; p. ext. regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur și udată de o apă curgătoare. Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132. Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54. Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165. ◊ Loc. adv. La vale = la coborîș; în jos. Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu minele singur la vale. CREANGĂ, P. 40. Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1; în josul apei. Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242. De vale = (în) jos, la capătul coborîșului, acolo unde începe valea. Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trînlită. GALACTION, O. I 415. Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborîrii). Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65. Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE. ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197. O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot iinzînd mai la vale. GHICA, A. 571. ◊ Expr. A da la deal, la vale v. da3 (II 4). Greu la deal și greu la vale v. greu3 (III 2). Ce mai la deal, la vale v. deal (1). A lua (pe cineva) la vale v. lua (V). Calea-valea v. cale (I 1). A-și lua valea = a pleca, a fugi de undeva; a-și lua cîmpii. Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199. (În limbaj biblic) Valea plîngerii (sau a lacrimilor) = pămîntul (considerat ca loc de suferință în timpul vieții pămîntești). Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27. Mai la vale = mai ieftin. Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62. ◊ (În corelație cu munte, exprimînd ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»). Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8. Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». id. P. I 109. (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ◊ Fig. Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132. 2. Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318. Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80. Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217. ◊ (În comparații și metafore) Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31. Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77. Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.

cálea-válea loc. adv.

vai interj.

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi

cálea-válea loc. adv.

vai interj.

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văii; pl. văi

CALEA-VÁLEA interj. v. fie.

PIPER-DE-VÁLE s. v. dintele-dracului.

VAI interj. v. of.

VAI s. v. tânguire, vaier, vaiet.

VÁLE s. 1. (GEOGR.) (prin nord-estul Olt.) sască, (înv.) zăpodie. (O ~ largă între munți.) 2. v. bazin. 3. (GEOL., GEOGR.) vale glaciară = trog.

VÁLE s. v. albie, curs, matcă, vad.

Vale ≠ deal

VAE VÍCTIS /ve/ loc. adj. vai de cei învinși. (< lat. vae victis)

vái interj. – Exprimă durerea sau suferința. – Mr. vai. Creație expresivă, cf. lat. vae (REW 9126; Pascu, I, 182; der. directă nu este posibilă), ngr. βαί (Ronzevalle 170), ebr. way, alb., bg., sb. vaj, it. guai. Este dubletul lui vah, interj. din tc. vah, ngr. βάχ (Tiktin). – Der. valeu (var. vaileu, vaileo), interj. (vai), cu l expresiv, cf. au › aoleu; vaiet (var. vaet, va(i)er), s. n. (vai, plîngere, jelanie); văita (var. vă(i)eta, vă(i)era), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), uz general (ALR, I, 139; legătura cu alb. vajtoń, cf. Philippide, II, 740 și Candrea, nu pare directă); văicări (var. văicăra), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), probabil cu alterarea suf. expresiv -li sau -ni, cf. bondăni, bondări (prezența lui c nu este clară, cf. bg. vaikam); văicăreală (var. văicăritură, văitătură), s. f. (tînguit, lamentare); văina, vb. refl. (a se plînge), prin contaminare cu căina (Tiktin). Legătura lui a se văita cu lat. vagĭtāre nu este posibilă, cf. REW 9126.

vále (vắi), s. f. – 1. Depresiune. – 2. Luncă, bazin. – 3. Rîu, curent. – 4. Partea de jos. – Mr. vale, megl. vali, istr. vǫle. Lat. vallis (Pușcariu 1854; REW 9134), cf. it., sp., port. valle, fr. val, cat. vall. – Der. devale, adv. (în jos, în partea joasă a unei văi sau a unei regiuni muntoase), cf. fr. dévaler, cat. devall; văios, adj. (plin de văi și rîpe); văiugă, s. f. (Mold. vale); vălcea (var. vîlcea, vîlcel), s. f. (vale mică; pîrîu), cu suf. dim. -cea (Pușcariu 1853; Iordan, Dift., 59 și Candrea, din lat. vallĭcĕlla); vălean, s. m. (locuitor al unei regiuni joase). – Din rom. provin bg. válog (Capidan, Raporturile, 234), sb. vala.

Bolintin (din Vale) n. sat în județul Ilfov; locul natal al lui Bolintineanu; 1350 loc.

calea-valea adv. binișor, suportabil: până aci calea-valea. [Lit. calea e vale sau drumul e oblu].

Gura-Văii f. numită și Golul sau Insula Banului, cea mai însemnată insulă a Dunării în jud. Mehedinți, importantă pentru apărarea defileului Vârciorova; 2. afluent al Oltului; 3. localitate în Mehedinți cu o carieră de gresie calcaroasă, cea mai bună piatră de construcțiune din țară.

Hațeg (Hátzeg) n. 1. (Muntele) porțiune a Carpaților cu piscul Retezatul; 2. (Valea), șes frumos spre N. de muntele cu acelaș nume, udat de râul Streiu; 3. orășel ardelenesc pe Streiu: 2598 loc. (dintre cari 1996 români).

Răsboieni pl. 1. sau Valea-Albă, sat în jud. Neamțu, cu 3200 loc., celebru prin victoria lui Ștefan cel Mare asupra Turcilor (1476); 2. mânăstire zidită după repurtarea acestei victorii.

vai! int. exprimă: 1. o durere, o părere de rău: vai de cei învinși! 2. un blestem: vai și amar de tine! 3. O anevoință: cu chin, cu vai! 4. superlativul răului: ostenit ca vai de el! [Lat. VAE].

Vai-de-ei pl. sat în jud. Gorjiu, unde se fabrică pietre de moară.

vale f. 1. spațiu între doi munți; la vale, coborând muntele în jos, mai departe: ce mai la deal la vale? pentru ce atâta zăbavă sau șovăire? 3. fig. valea lacrimilor, pământul, în raport cu cerul. [Lat. VALLIS]. V. calea-valea.

Valea-Albă f. V. Răsboieni.

Valea-Racovei f. V. Podu-Înalt.

vaĭ interj. de durere, regret, amenințare și regret (lat. vae, it. guai, alb. bg. sîrb. turc. vaĭ, litv. wai, germ. we): Vaĭ, ce nenorocire! Vaĭ, săracu! Vaĭ de ceĭ învinșĭ! Vaĭ de capu tăŭ! Vaĭ și amar de tine! Vaĭ voŭă, fariseilor! (Ev.). Vaĭ de bogăția luĭ! Cu chiŭ, cu vaĭ, cu mare anevoință: am ajuns cu chiŭ, cu vaĭ. Ca vaĭ de (superlativu răuluĭ): ostenit ca vaĭ de el, ca vaĭ de capu luĭ, ca vaĭ de lume, o casă ca vaĭ de ĭa, ca vaĭ de capu eĭ! V. ŭa.

vále f., pl. văĭ (lat. vallis, it. sp. pg. valle, pv. fr. val). Mare adîncătură între munțĭ orĭ între dealurĭ: văile Carpaților, valea Dunăriĭ. Pripor, scoborîș: încet cu calu, c’aicĭ e vale. Vale a lacrămilor, a plîngeriĭ, regiune a nenorociriĭ față de alta maĭ fericită (de ex., față de paradis). La vale, în scoborîre (pe un drum de uscat orĭ pe un rîŭ): e ușor de mers la vale, plutele merg pe Siret la vale pînă la Galațĭ. Maĭ jos de: Galațiĭ sînt la vale de Brăila. De vale, V. devale. Calea-valea, așa maĭ merge, se poate, e admisibil: să mă duc călare, calea valea. Dar pe jos, e greŭ! Ce maĭ la deal, la vale? ce să maĭ perdem timpu, ce să maĭ vorbim în zadar: Ce maĭ la deal la vale: pune masa! – Greŭ la deal, răŭ la vale, e greŭ și așa, și așa. A lua la vale (după un vechĭ obiceĭ de a duce pe cineva la rîŭ și a-l muĭa în apă), a lua de sus, a lua în rîs, a considera inferior: nu te lăsa să te ĭa la vale!

calea-valea interj. v. FIE.

piper-de-vale s. v. DINTELE-DRACULUI.

VAI interj. a!, ah!, aoleu !, au!, i!, o!, of!, oh!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

vai s. v. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

VALE s. 1. (GEOGR.) (prin nord-estul Olt.) sască, (înv.) zăpodie. (O ~ largă între munți.) 2. (GEOGR.) bazin. (~ Dunării.) 3. (GEOL., GEOGR.) vale glaciară = trog.

vale s. v. ALBIE. CURS. MATCĂ. VAD.

VALE. Subst. Vale, vălicică (dim.), vălișoară, vîlcea, vîlcică, vîlcelușă (dim.), vîlcicuță (dim.), vîlcioară, vîlcel, canion; oreav (reg.); hududoi (reg.), văiugă (reg.); depresiune; căldare, cazan; defileu, cheie, pas, trecătoare, strimtoare, strungă (pop.). Dolină, ponor (pop.). Adîncitură, scufundătură. Prăpastie, hău, abis, genune (livr.). Vb. A coborî, a merge la vale. Adv. În vale, jos; la vale, în jos; de vale. V. adîncime, coborîre, groapă.

vái, interj. – Cuvânt care exprimă durerea sau suferința. – Creație expresivă, cf. lat. vae (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

ALAS, POOR YORICK! (engl.) vai, sărmane Yorick! – Shakespeare, „Hamlet”, act. V, scena 1. Cuvinte rostite de Hamlet la vederea craniului bufonului Yorick. Expresie a regretului pentru ce a fost, pentru ce a însemnat cândva un om, comparat cu ce a ajuns să fie.

BOLINTIN-VALE, com. în jud. Giurgiu, pe stg. Argeșului, la 25 km V de București; 12.082 loc. (1991). Ateliere de conf. metalice, tricotaje, reparații auto, tăbăcărie. Complex de valorificare și industrializare a legumelor și fructelor. Prima atestare documentară datează din perioada 1426-1450. Biserică (1832, cu refaceri ulterioare), conacul Bălăceanu, monumentul funerar al lui D. Bolintineanu, realizat de C. Storck. Declarat oraș în 1989.

COSTEȘTII DIN VALE, com. în jud. Dîmbovița; 3.756 loc. (1991).

DRAGOMIREȘTI-VALE, com. în Sectorul Agricol Ilfov, pe Dâmbovița; 4.017 loc. (1995).

GURA VĂII, com. în jud. Bacău, pe Tazlău; 5.572 loc. (1995). Expl. de petrol. Până în 1965 s-a numit Râpile. Biserica de zid cu dublu hram, Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ștefan (1750) și biserica de lemn Sf. Nicolae (1781), în satul Gura Văii.

SEGARCEA-VALE, com. în jud. Teleorman, situată în V C. Boian, pe stg. Oltului și pe cursul inf. al râului Sâi; 3.587 loc. (2005). Stație de c. f. Primăria (1900) în satul S.-V.

SILICON VALLEY (VALEA SILICIULUI), reg. în California central-vestică, între San José și Palo Alto, cunoscută, după 1980, pentru corporațiile industriale de înaltă tehnologie în electronică și computere.

STÂNA DE VALE, stațiune climaterică și de odihnă, situată în raza com. Budureasa, jud. Bihor, într-o depresiune înconjurată de culmile m-ților Vlădeasa și Pădurea Craiului, la 1.102 m alt. Climat tonic și izvor cu apă minerală feruginoasă. Stațiunea este recomandată pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor afecțiuni endocrine și respiratorii, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual, a anemiilor, rahitismului și tulburărilor de creștere la copii. Teleferic. Păstrăvărie.

VAE SOLI! (lat.) vai de cel singur! – „Eclesiastul”, 4, 10.

VAE VICTIS! (lat.) vai de cei învinși! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte și aruncându-și sabia grea în cumpănă, a întâmpinat Brennus, căpetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii învingători cântăreau cu greutăți false cele o mie de livre de aur, tribut plătit de romanii asediați pe Capitoliu (387 î. Hr.) în schimbul libertății lor.

vále, văi s. f. Adâncitură de teren alungită, creată de acțiunea apelor curgătoare, considerată în multe mitologii ca simbol al belșugului. ◊ Valea plângerii (a iadului sau a lacrimilor) = a) Gheena; b) (în basmele românești) loc de chinuri sau zonă tabu care desparte lumea umană de lumea zânelor, teritoriu dominat de zâna Tinerețe fără bătrânețe; c) (în scrierile bisericești) Pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). – Din lat. vallis.

a o duce ca vai de lume expr. a avea o situație materială precară.

a-și lua valea expr. a pleca, a fugi de undeva.

cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi.

valea! interj. (vulg.) pleacă!, fugi!