vágmistru și -ístru m. (rus. váhmistr [d. germ. wacht-meister, maestru orĭ șefu străjiĭ, și wagen-meister, șefu căruțelor]. V. barabaftă). Vechĭ (vahm-). Subofițer de cazacĭ. Sec. 19-1910. Sergent major de cavalerie saŭ de artilerie (azĭ înlocuit cu plotonieru major).

váhmistru, V. vagmistru.