Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru vagabonda

VAGAB├ôND, -O├üND─é, vagabonzi, -de, adj., s. m. ╚Öi f. (Om sau animal) care r─ât─âce╚Öte f─âr─â rost pe drumuri, care hoin─âre╚Öte f─âr─â ╚Ťint─â; (om) f─âr─â ocupa╚Ťie stabil─â, f─âr─â domiciliu fix. ÔÖŽ (Om) de nimic, f─âr─â c─âp─ât├ói. [Adj., s. f. ╚Öi: vagab├│nd─â] ÔÇô Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.
VAGABOND├ü, vagabondez, vb. I. Intranz. A tr─âi ca un vagabond, a umbla f─âr─â ╚Ťint─â, f─âr─â rost, dintr-un loc ├«n altul. ÔÇô Din fr. vagabonder.
VAGAB├ôND, -─é, vagabonzi, -de, adj., s. m. ╚Öi f. (Om sau animal) care r─ât─âce╚Öte f─âr─â rost pe drumuri, care hoin─âre╚Öte f─âr─â ╚Ťint─â; (om) f─âr─â ocupa╚Ťie stabil─â, f─âr─â domiciliu fix. ÔÖŽ (Om) de nimic, f─âr─â c─âp─ât├ói. ÔÇô Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.
VAGABOND├ü, vagabondez, vb. I. Intranz. A tr─âi ca un vagabond, a umbla f─âr─â ╚Ťint─â, f─âr─â rost, dintr-un loc ├«n altul. ÔÇô Din fr. vagabonder.
VAGAB├ôND, -─é, vagabonzi, -de, adj. Care r─ât─âce╚Öte pe drumuri f─âr─â nici un rost, care hoin─âre╚Öte f─âr─â ╚Ťint─â, f─âr─â ocupa╚Ťie ╚Öi f─âr─â domiciliu fix, care nu are nici un c─âp─ât├«i. ├Äl alung─â, ca pe un om f─âr─â c─âp─ât├ói ╚Öi vagabond. NEGRUZZI, S. III 198. ÔŚŐ Fig. [C─â╚Ťelul] cu ochii str─âb─ât─âtori, cu coada agitat─â, num─âra, jos ├«n strada amurgit─â ╚Öi umed─â, pe fra╚Ťii vagabonzi. GALACTION, O. I 303. Vedeai cum ies─â singur ╚Öi fl─âm├«nd Un c├«ine vagabond, adulmec├«nd. D. BOTEZ, F. S. 56. Un fluture trecea prin aer ca o floare vagabond─â. C. PETRESCU, C. V. 304. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Om de nimic, haimana, derbedeu; pierde-var─â. Cum o s─â spuie el c─â domnul Cazangiu e ho╚Ť sau vagabond. PAS, Z. I 154. Avea mil─â mai mult de un om de familie bun─â, sc─âp─âtat, dec├«t de un vagabond nem├«ncat. C─éLINESCU, E. O. II 139. Compatriotul nostru, ├«n╚Ťeleptul Logaridis, a studiat situa╚Ťia acestui vagabond. BART, E. 286. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) vagab├║nd, -─â (GHICA, A. 614) adj.
VAGABOND├ü, vagabondez, vb. I. Intranz. A r─ât─âci f─âr─â ╚Ťint─â, hoin─ârind dintr-un loc ├«n altul, tr─âind ca un vagabond. Vagabond├«nd, ├«ntr-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului por╚Ťi. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acas─â... vagabond├«nd f─âr─â c─âp─ât├ói. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu c├«teva buc─â╚Ťi de s─âpun dup─â mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.
VAGABÚND, -Ă adj. v. vagabond.
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză
vagab├│nd adj. m., s. m., pl. vagab├│nzi; f. sg. vagab├│nd─â, pl. vagab├│nde
vagabond├í vb., ind. prez. 1 sg. vagabond├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vagabonde├íz─â
VAGABÓND adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. s. v. derbedeu.
VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
VAGAB├ôND, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Cel) care r─ât─âce╚Öte f─âr─â rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de a╚Öezare, meserie precis─â, existen╚Ť─â stabil─â. ÔÖŽ (Fig.) Nestatornic, inconstant. ÔÖŽ (Om) de nimic, f─âr─â c─âp─ât├ói. [< fr. vagabond, it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari ÔÇô a r─ât─âci].
VAGABOND├ü vb. I. intr. A r─ât─âci f─âr─â ╚Ťint─â ca (un) vagabond; a tr─âi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].
VAGAB├ôND, -─é adj., s. m. f. (om, animal) care r─ât─âce╚Öte f─âr─â rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupa╚Ťie, existen╚Ť─â stabil─â. ÔŚŐ (fig.) nestatornic. inconstant. ÔŚŐ (om) de nimic, f─âr─â c─âp─ât├ói. (< fr. vagabond, lat. vagabundus)
VAGABOND├ü vb. intr. 1. a r─ât─âci f─âr─â ╚Ťint─â, a tr─âi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre g├ónduri, imagina╚Ťie) a trece, f─âr─â ├«ncetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
vagabond a. 1. care r─ât─âce╚Öte ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo; 2. fig. dezordonat, ne├«nfr├ónat: imagina╚Ťiune vagabond─â. ÔĽĹ m. om f─âr─â domiciliu, f─âr─â mijloace de traiu.
vagabondà v. a fi vagabond.
*vagab├│nd, -─â adj. ╚Öi s. (fr. vagabond, d. lat. vagabundus, care vine d. vagari, a r─ât─âci. V. vag). Defav. Ha─şmana, om f─âr─â domicili┼ş: un punga╚Ö vagabond, un vagabond. ÔÇô Vulg. bagabont. V. nomad.
*vagabond├ęz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu ha─şmana, tr─â─şesc ca vagabond.
VAGABOND adj., s. 1. adj., s. hoinar, pribeag, r─ât─âcitor, (├«nv.) stranie. (Un om ~.) 2. s. derbedeu, golan, haimana, (pop. ╚Öi fam.) teleleu, (reg.) h├«rbar, h├«rbare╚Ť, uli╚Ťar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teac─âr, (Mold. ╚Öi Transilv.) uli╚Ťarnic, (Transilv. ╚Öi Ban.) vandral─âu, vandra╚Ö, vandroc, vandroca╚Ö, (prin Transilv.) verbunca╚Ö, (├«nv.) ╚Ötrengar, zamparagiu, (├«nv., ├«n Transilv.) budu╚Öl─âu, (fam.) bate-poduri. (Nu-i dec├«t un ~.)
VAGABONDA vb. 1. a hoinări, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
VAGABOND bagabei, boschetar, chi╚Ötocar, ecologist, fomist, goldan, mar╚Ťafoi, plimb─âre╚Ť, tomberonist, uli╚Ťar.

Vagabonda dex online | sinonim

Vagabonda definitie

Intrare: vagabond (adj.)
vagabund adjectiv
vagabond 3 adj. f.-ond─â adjectiv
vagabond 1 adj. f.-oand─â adjectiv
Intrare: vagabonda
vagabonda conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vagaboand─â
vagabond─â substantiv feminin admite vocativul
vagaboand─â admite vocativul substantiv feminin