vag definitie

12 definiții pentru vag

VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.
VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.
VAG, -Ă, vagi, adj. Lipsit de precizie, de limpezime; nelămurit, nesigur, confuz. Privirea vagă a Eleonarei părea să însemne că n-a priceput nimic. DUMITRIU, B. F. 148. A obținut o promisiune vagă. REBREANU, R. I 260. O vagă neliniște o cuprinse. BART, E. 162. Împrăștiind un miros vag... prinosul crizantemelor cădea. ANGHEL, PR. 135. ◊ (Adverbial) Am rămas nehotărît, confuz, vag fericit, vag bolnav și vinovat.. GALACTION, O. I 59. E mirată vag, nu însă surprinsă. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Gînduri de acestea îi treceau vag și lui Drăghici prin minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (Substantivat, n.) În vagul unor tăceri lungi, adormii în vijîitul stufișului de copaci. BACOVIA, O. 248. Această confuziune, tortură și acest vag al stilului provin din atîtea sentimente multiple. GHEREA, ST. CR. III 101. ♦ Nervul vag (și substantivat, m.) = unui dintre cei doisprezece, nervi cranieni (foarte important pentru funcțiile vegetative). Excitația vagului influențează auriculul. DANIELOPOLU, F. N. II 31. – Pl. și: (f. pl., învechit) vage (GHICA, A. 638).
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi.
vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi
VAG adj. I. 1. v. imprecis. 2. v. estompat. 3. v. surd. 4. v. confuz. 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. v. pneumogastric.
Vag ≠ clar, precis
VAG, -Ă adj. 1. Care nu este bine lămurit; nelămurit, nedefinit, nedeterminat. 2. Nesigur, neprecis. ◊ A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ◊ (Anat.) Nerv vag (și s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr. vague, cf. lat. vagus < vagari – a rătăci].
VAG, -Ă adj. 1. (și adv.) care nu este bine lămurit; nedefinit, nedeterminat; confuz. 2. nesigur, neprecis. ♦ a se pierde în ~ = a face considerații generale, neprecise. ◊ care nu poate fi bine analizat. ♦ nerv ~ (și s. m.) = nerv pneumogastric. (< fr. vague, lat. vagus)
vag (-gă), adj. – Confuz, nedeterminat. Fr. vague. – Var. vagabond (var. vulgară bagabont, vagabonț), s. m., din fr. vagabond, cf. mr. vagabondu < it. vagabondo; vagabondaj, s. n., din fr. vagabondage.
*vag, -ă adj. (lat. vagus, d. vagari, a rătăci, a umbla pin lume. V. divag). Nehotărît, neprecizat, nedeterminat: spațiŭ vag. Fig. Răspuns vag, dorință vagă. Adv. A răspunde vag.
VAG adj. I. 1. imprecis, neclar, nedeslușit, nelămurit, neprecis. (Se zăreau niște siluete ~.) 2. estompat, neclar, șters. (Un contur ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, (fig.) surd. (O senzație ~ de durere.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. (ANAT.) pneumogastric. (Nerv ~.)

vag dex

Intrare: vag
vag 1 f.pl. vagi adjectiv
vag 2 f.pl. vage adjectiv