VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs.

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nici o valoare, fără nici o însemnătate. – Din germ. Wachs.

VACS, vacsuri, s. n. Preparat, de obicei de culoare neagră, care servește la unsu’ sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor. Mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Tocmai în fundul subpatului și vacsul. SADOVEANU, M. 195. Merge în boltă și cumpără două perii și vacs. RETEGANUL, P. II 19. ♦ (Familiar, cu valoare de interjecție) Exclamație cu care se subliniază lipsa de valoare a unui lucru, a unei situatii. Vacs! zise Milescu, vrînd să se scoale. D. ZAMFIRESCU, R. 152. ◊ (Substantivat) Comăneșteanu se uită la el atît de curios, încît Milescu se simți jenat de vulgaritatea vacsului său și se-nroși. D. ZAMFIRESCU, R. 152.

vacs s. n. pl. vácsuri

vacs s. n., pl. vácsuri

VACS interj. (reg.) târți!, (fam.) zexe!

vacs (-suri), s. n. – 1. Cremă de ghete. – 2. (Arg.) Fleac, nimic. – Var. vax și der. Germ. Wachs, cf. rus., bg. vaksa (der. din rus., cf. Cihac, II, 442 și Sanzewitsch 212, este posibilă fără a fi necesară). – Der. văcsui, vb. (a da cu cremă de ghete); văcsuitor, s. m. (lustragiu).

VACS interj. (reg.) tîrți!, (fam.) zexe!

vacs, vacsuri s. n. (pop.) lucru fără nici o valoare / fără nici o însemnătate

vacs albina cremă caramel / crema puca expr. v. vacs.