văerá, (văiera), vb. refl. – (reg.; arh.) A se văieta, a se plânge: „Ea a rămas plângându-să / Și văerându-să” (Papahagi, 1925: 289). – Din vai (Scriban, DEX, MDA).

văerá, vb. refl. – A se văeta, a se plânge: „Ea a rămas plângându-să / Și văerându-să” (Papahagi 1925: 289). – Din vai.