VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor.

VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor.

VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu lustruirea încălțămintei; lustragiu.

văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri

văcsuitór s. m., pl. văcsuitóri

VĂCSUITÓR s. v. lustragiu.

VĂCSUITÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu văcsuirea încălțămintei; lustragiu. /a văcsui + suf. ~tor

VĂCSUITOR s. lustragiu. (E de profesie ~.)