vîrtós, -oásă adj. (lat. virtuosus. V. virtuos). Robust, tare, puternic, vînjos: om, braț vîrtos. Est. Solid, tare, consistent. Nu moale: oŭăle vîrtoase se mistuĭe greŭ. Adv. Mult, tare, strașnic: a bea vîrtos. Maĭ vîrtos, maĭ ales, maĭ cu samă.