VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor.

VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. – Vârteji + suf. -tor.

VÎRTEJITÓR, -OÁRĂ, vîrtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează; răscolitor. Lăsați dar inimilor voie să-și ia zborul spre țărmurile lumii ideale și feriți-le de crivățul vîrtejitor al patimilor politice. ALECSANDRI, S. 31.

vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre

vârtejitór adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre

VÂRTEJITÓR adj. v. amețitor.

VÂRTEJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care vârtejește; în stare să facă vârtejuri. /a [în]vârteji + suf. ~tor

vîrtejitor adj. v. AMEȚITOR.