Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru v├ónzare

V├éNZ├üRE, v├ónz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a vinde ╚Öi rezultatul ei; vindere. ÔŚŐ (Pop.) V├ónzare bun─â! = urare f─âcut─â negustorului (sau v├ónz─âtorului) de c─âtre cump─âr─âtor, la plecarea acestuia dintr-o pr─âv─âlie. V├ónzare silit─â = v├ónzare ordonat─â de autoritatea judiciar─â pentru datorii neachitate. ÔŚŐ Loc. adj. De v├ónzare = oferit spre v├ónzare, destinat v├ónz─ârii, menit s─â fie v├óndut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor m─ârfuri, corporale ╚Öi necorporale, contra unei sume de bani, numit─â pre╚Ť. 4. Fig. Tr─âdare. ÔÇô Vinde + suf. -are.
V├éNZ├üRE, v├ónz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a vinde ╚Öi rezultatul ei; vindere. ÔŚŐ (Pop.) V├ónzare bun─â! = urare f─âcut─â negustorului (sau v├ónz─âtorului) de c─âtre cump─âr─âtor, la plecarea acestuia dintr-o pr─âv─âlie. V├ónzare silit─â = v├ónzare ordonat─â de autoritatea judiciar─â pentru datorii neachitate. ÔŚŐ Loc. adj. De v├ónzare = oferit spre v├ónzare, destinat vinderii, menit s─â fie v├óndut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marf─â. 3. Tr─âdare. ÔÇô Vinde + suf. -are.
V├ÄNZ├üRE, v├«nz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a vinde ╚Öi rezultatul ei; vindere. A pune ├«n v├«nzare. ÔŚŐ (Popular) V├«nzare bun─â, formul─â de salut la plecarea dintr-o pr─âv─âlie. V├«nzare bun─â ╚Öi s─â, ne vedem cu bine. DUMITRIU, N. 232. V├«nzare-cump─ârare v. cump─ârare. V├«nzare silit─â = v├«nzare ordonat─â de autoritatea judiciar─â pentru datorii neachitate. ÔŚŐ Loc. adj. De v├«nzare = destinat vinderii, menit s─â fie v├«ndut. V─âz├«nd cerbul... ├«ntreb─â dac─â-i este de v├«nzare. ISPIRESCU, L. 115. De v├«nzare ╚Ťi-e g─âinu╚Öa ceea, m─âi b─âiete? ÔÇô De v├«nzare, mo╚Öule. CREANG─é, O. A. 61. Nu mi-e negrul de v├«nzare... C─â-i voinic ╚Öi-i pui de zmeu, ╚śi-i fugar pe placul meu! ALECSANDRI, P. P. 105. 2. (Concretizat, rar) Ceea ce se vinde, obiect care se vinde; marf─â. Mergea ├«n pia╚Ť─â ╚Öi vedea v├«nz─âri, Pometuri, dulce╚Ťuri ╚Öi alte m├«nc─âri. PANN, P. V. I 130. 3. Faptul de a s─âv├«r╚Öi o tr─âdare; tr─âdare. Numai v├«nzarea r─âpune capetele crailor. SADOVEANU, O. VII 150. A fost un denun╚Ť sau a╚Öa ceva... ÔÇô Iat─â bucure╚Ötenii dumneavoastr─â: v├«nz─âri peste v├«nz─âri! CAMIL PETRESCU, O. II 135. Samson vorbi cu glas ad├«nc: ┬ź╚śtiu bine C─â-n s─ârutarea asta care-n╚Öal─â Ai pl─ânuit v├ónzarea criminal─â, C─â voi c─âdea ╚Öi voi muri prin tine┬╗. TOP├ÄRCEANU, P. 83.
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări
VÂNZÁRE s. 1. desfacere, plasare, vindere, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. v. trădare.
V├ónzare Ôëá cump─ârare
vânzare f. 1. fapta de a vinde: o casă de vânzare; 2. fig. trădare pentru bani: suflet de vânzare. [Formă paralelă cu vindere (cf. crezare și credere)].
v├«nz├íre f., pl. ─âr─ş (d. v├«nz). Cp. cu crezare, perzare). Ac╚Ťiunea de a vinde. Fig. Tr─âdare. A fi de v├«nzare, a fi destinat vinderi─ş: marf─â, cas─â de v├«nzare. ÔÇô ├Än Serbia vinzare.
V├ÄNZARE s. 1. desfacere, plasare, (├«nv.) debit. (~ unei m─ârfi.) 2. dever, (pop. ╚Öi fam.) ali╚Överi╚Ö. (N-a prea avut ~ ast─âzi.) 3. tr─âdare, (├«nv.) prodi╚Ťie, prodosie. (~ de patrie.)

Vânzare dex online | sinonim

Vânzare definitie

Intrare: vânzare
vânzare substantiv feminin