UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se substituie în mod ilegal în drepturile altuia. Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121.

uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri

uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri

UZURPATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].

UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)

UZURPATÓR ~i m. Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur, lat. usurpator

uzurpator m. cel ce uzurpă.

*uzurpatór, -oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă.