Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru uz

UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; ├«ntrebuin╚Ťare, folosire; folosin╚Ť─â. Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ÔŚŐ Expr. Scos (sau ie╚Öit) din uz = care nu (se) mai folose╚Öte. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzan╚Ť─â, obicei. 4. (├Änv.) Comportare, manier─â. ÔÇô Din lat. usus, it. uso.
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; ├«ntrebuin╚Ťare, folosire; folosin╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ÔŚŐ Expr. Scos (sau ie╚Öit) din uz = care nu (se) mai folose╚Öte. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzan╚Ť─â, obicei. 4. (├Änv.) Comportare, manier─â. ÔÇô Din lat. usus, it. uso.
UZ s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi; folosire, ├«ntrebuin╚Ťare, folosin╚Ť─â. Produse de uz casnic. Ôľş Aceast─â persoan─â... a pierdut de mult un ochi ╚Öi uzul comod al m├«inii drepte. CARAGIALE, O. II 227. ÔŚŐ Expr. A face uz de... = a (se) folosi de... ├Än primul r├«nd Meyerhold nu face uz de cortin─â. SAHIA, U.R.S.S. 152. Scos (sau ie╚Öit) din uz = care nu (se) mai folose╚Öte, care nu se mai ├«ntrebuin╚Ťeaz─â. Acolo s├«nt piesele scoase din uz care nu mai pot fi reparate ╚Öi care vor fi v├«ndute la fier vechi. DEMETRIUS, C. 16. S├«nt am├«ndoi acum... zv├«rli╚Ťi ca obiectele scoase din uz. C. PETRESCU, ├Ä. II 253. ÔÖŽ Mod de folosire curent─â a unui cuv├«nt. Limba scris─â este mai ├«ngrijit─â dec├«t cea vorbit─â, respect─â mai strict normele, fixate prin tradi╚Ťie literar─â ╚Öi prin uz, ale limbii. IORDAN, L. R. 19. 2. (Jur.) Drept de a se folosi de un obiect care este proprietatea altuia. 3. (Fran╚Ťuzism) Uzan╚Ť─â. [Poporul a p─âstrat] portul, uzurile ╚Öi moravurile. MACEDONSKI, O. IV 114. ÔŚŐ Expr. A fi afar─â din uz = (despre cuvinte sau expresii) a fi neobi╚Önuit, neconform cu uzan╚Ťele sau cu un anumit mod de a vorbi ├«n societate. A! Domnule conservator, aceast─â expresiune nu este parlamentar─â, e afar─â din uz. ALECSANDRI, T. 1688. 4. (├Änvechit) Comportare, manier─â. Trebuie s─â lu─âm lucrurile cu uzul sub╚Ťire ╚Öi c├«nd vei dovedi c─â este adev─ârat ceea ce-mi spui, atunci ├«l vom pedepsi dup─â vin─â. FILIMON, C. 245.
uz s. n., pl. ├║zuri
uz s. n., pl. ├║zuri
UZ s. 1. v. folosin╚Ť─â. 2. circula╚Ťie. (Cuvinte ie╚Öite din ~.) 3. v. datin─â. 4. v. cutum─â. 5. v. uzan╚Ť─â.
UZ s.n. 1. Folosire, ├«ntrebuin╚Ťare; folosin╚Ť─â. ÔÖŽ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este ╚Öi r─âm├óne proprietatea altuia. 2. Uzan╚Ť─â, datin─â, obicei, cutum─â. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso].
UZ s. n. 1. folosire, ├«ntrebuin╚Ťare. 2. uzan╚Ť─â. 3. (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este ╚Öi r─âm├óne proprietatea altuia. (< lat. usus, it. uso)
uz (-zuri), s. n. ÔÇô ├Äntrebuin╚Ťare. Lat. usus (sec. XIX). ÔÇô Der. uza, vb., din fr. user; uzaj, s. n., din fr. usage; uzan╚Ť─â, s. f., din fr. usance; uzita, vb. (a folosi), dup─â lat. usitatus; uzual, adj., din fr. usuel, lat. usualis; usucapiune, s. f., din lat. usucapio; uzufruct, s. n., din lat. usufructus; uzufructar, s. m., din fr. usufructaire; uzur─â, s. f., din fr. usure; uzurar, adj., din fr. usuraire; uzurpa, vb., din fr. usurper; uzurpator, adj., din fr. usurpateur.
UZ ~uri n. 1) Aplicare ├«n practic─â (pentru satisfacerea unor necesit─â╚Ťi); ├«ntrebuin╚Ťare; folosire. ÔŚŐ Scos (sau ie╚Öit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. UZAN╚Ü─é. 3) lingv. Modalitate, consfin╚Ťit─â prin tradi╚Ťie, de folosire curent─â a unit─â╚Ťilor de limb─â ├«n vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care apar╚Ťine altei persoane. /<lat. usus, it. uso
uz n. 1. ac╚Ťiunea ╚Öi dreptul de a uza; 2. ├«ntrebuin╚Ťarea ordinar─â a vorbelor, a╚Öa cum se practic─â de majoritatea na╚Ťiunii: uzul e norma vorbirii, vorb─â ie╚Öit─â din uz; 3. datin─â ├«n genere adoptat─â: uzuri nup╚Ťiale; 4. experien╚Ťa societ─â╚Ťii, deprinderea bunelor maniere: ├«i lipse╚Öte uzul.
Uz n. afluent de-a dreapta Troto╚Öului, ud─â jude╚Ťul Bac─âu.
*uz n., pl. ur─ş (lat. usus). ├Äntrebuin╚Ťare, folosin╚Ť─â: lucrurile se tocesc pin uz. Obice─ş, practic─â: vorb─â ─şe╚Öit─â din uz, uzu e norma vorbiri─ş, uzurile poporulu─ş la Cr─âc─şun. Manier─â, experien╚Ťa societ─â╚Ťi─ş: ├«─ş lipse╚Öte uzu lumi─ş.
UZ s. 1. folosin╚Ť─â, folosire, ├«ntrebuin╚Ťare, utilizare, (├«nv.) uzaj. (Obiecte de ~ strict.) 2. circula╚Ťie. (Cuvinte ie╚Öite din ~.) 3. datin─â, fel, obicei, r├«nduial─â, tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) r├«nd, (pop.) dat─â, lege, (├«nv. ╚Öi reg.) poman─â, (reg.) or├«nd─â, (Transilv.) suc─â, (prin Ban.) zacon, (├«nv.) pravil─â, predanie, ╚Öart, tocmeal─â, (turcism ├«nv.) adet. (A╚Öa-i ~ din b─âtr├«ni.) 4. (JUR.) consuetudine, cutum─â, datin─â, obicei, tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â. (Practic─â consacrat─â prin ~.) 5. obicei, regul─â, r├«nduial─â, tipic, uzan╚Ť─â, (├«nv.) ╚Öart. (Care e ~ ├«n aceste ├«mprejur─âri?)
ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu ├«mpiedic─â uzul ÔÇô Maxim─â din vechiul drept francez. Teama de a s─âv├ór╚Öi un abuz (de drept) nu trebuie s─â duc─â la neexercitarea dreptului.
AD USUM DELPHINI (lat.) pentru uzul Delfinului ÔÇô Men╚Ťiune pe edi╚Ťiile din clasicii latini ├«ntocmite de Bossuet ╚Öi Huet pentru fiul lui Ludovic al XIV-lea, edi╚Ťii din care erau omise pasaje licen╚Ťioase. ├Än sens ironic, edi╚Ťie prescurtat─â, epurat─â.
UZ s. n. (< lat. usus, cf. fr. us, it. uso): folosire, ├«ntrebuin╚Ťare obi╚Önuit─â, comun─â, frecvent─â a unui cuv├ónt. Termen folosit ├«n sintagma ie╚Öit (─â) din uz (cu referire la un cuv├ónt sau la o expresie). ÔŚŐ ~ limbii: mi╚Öcare permanent─â de adaptare a structurii unei limbi la necesit─â╚Ťile social-culturale ale vorbitorilor ei. Se opune normei (v.).
UZ n. etnic, neam ├«nrudit cu cumanii, cf. Uza╚Ö ╚Öef cuman (N. B─ânescu, Crearea statului As─âne╚Ötilor 1943 p. 25). 1. Uzu, Ion popa (P Bor 12); p├«r├«ul ╚Öi pasul Uz. 2. Cf. Ozoiu, N. (Drag 309). 3. Cf. Guzul ╚Öi Guzuc (Tec I). 4. Ozolimna t. ÔÇ×lacul UzuluiÔÇŁ (v. studiul lui N. Gr─âmad─â).

Uz dex online | sinonim

Uz definitie

Intrare: uz
uz substantiv neutru
Intrare: Uz
Uz