UTRÉNIE, utrenii, s. f. (În biserica ortodoxă; și în forma utrină) Slujbă religioasă care se oficiază dimineața, înainte de liturghie, sau seara, la privegheri și la denii. Răsună toaca de utrină În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. Părintele Iovinadie... răspunde cu rugăciuni singuratice ceasului tîrziu de utrenie. HOGAȘ, H. 57. Cînd toca de utrină, ea era în picioare înaintea tuturora. VLAHUȚĂ, N. 139. Părintele se duse la biserica cea închinată spre pămînt, ca să citească utrenia. SLAVICI, N. I 17. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață; aproape de ora la care se oficiază utrenia. Trebuie să plecăm mîne pe la utrine. CONTEMPORANUL, V_II 294. – Variante: (învechit) utréne (CONTEMPORANUL, VII_II 10), utrínă, utrine, s. f.