Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 939250:

USCĂTUREÁ, -ÍCĂ, uscăturele, s. f. Diminutiv al lui uscătură (1). Plecînd la pădure ca să aducă ceva uscăturele pentru casă, văzu într-un copaci un cuib de pasăre. ISPIRESCU, L. 266.

Uscăturică dex online | sinonim

Uscăturică definitie