USCĂTUREÁ, -ÍCĂ, uscăturele, s. f. (Rar) Diminutiv al lui uscătură. – Uscătură + suf. -ea. – Uscăturică: cu schimbarea de sufix.

USCĂTUREÁ, -ÍCĂ, uscăturele, s. f. Diminutiv al lui uscătură. – Uscătură + suf. -ea, -ică.

USCĂTUREÁ, -ÍCĂ, uscăturele, s. f. Diminutiv al lui uscătură (1). Plecînd la pădure ca să aducă ceva uscăturele pentru casă, văzu într-un copaci un cuib de pasăre. ISPIRESCU, L. 266.

uscătureá/uscăturícă (rar) s. f., g.-d. art. uscăturélei; pl. uscăturéle, art. uscăturélele

uscătureá/uscăturícă s. f., g.-d. art. uscăturélei; pl. uscăturéle