URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat, înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează. 2. (Înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. – Urma + suf. -ător.

URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat, înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează. 2. (Înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. – Urma + suf. -ător.

URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează (în timp sau în spațiu) după cineva sau după ceva; ulterior. Dumineca următoare primăria se umplu de oameni. REBREANU, R. I 233. Favorizată de împărații următori... colonia romană, in vreme de 160 ani, ajunse într-o stare foarte înfloritoare. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Substantivat) Pagina 4 și următoarele. ♦ (Substantivat, învechit) Urmaș, succesor, descendent. Dorobanții, sub Matei Basarab și sub următorul acestuia, uciseră sute de familii. BOLINTINEANU, O. 423. Să cîștigăm și noi de la următorii noștri mulțumirile ce le aud moșii și strămoșii. GOLESCU, Î. 3. ♦ Care este arătat mai departe, care este așa precum urmează mai jos. Îți urez ca să se poată aplica cărții tale și exametrii următori. ODOBESCU, S. III 12. Scrise răvașul următor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. (Astăzi rar) Care urmează un sfat, o poruncă întocmai, care se conformează întru totul. Căpătai încredințarea că m-a înțeles și că va fi următoare sfaturilor mele. HOGAȘ, M. N. 184. Oricum îmi vei porunci, voi fi următor. GORJAN, H. IV 224.

următór adj. m., s. m., pl. următóri; adj. f., s. f. sg. și pl. următoáre; abr. urm.

următór adj. m., s. m., pl. următóri; f. sg. și pl. următoáre

URMĂTÓR adj. (înv.) venitor. (Ziua ~oare.)

URMĂTÓR s. v. coborâtor, continuator, descendent, moștenitor, odraslă, progenitură, scoborâtor, succesor, urmaș, viță, vlăstar.

Următor ≠ anterior, precedent, premergător

URMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care urmează după ceva sau după cineva. Să intre ~orul. 2) Care este indicat în cele ce urmează. A trage ~oarele concluzii. Ne-a relatat ~oarele. /a urma + suf. ~tor

următor a. care vine după.

următór, -oáre adj. Care urmează, care vine pe urmă: elevu, capitulu următor.

URMĂTOR adj. (înv.) venitor. (Ziua ~.)

următor s. v. COBORÎTOR. CONTINUATOR. DESCENDENT. MOȘTENITOR. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. SUCCESOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.