Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru urm─ârit─â

URM─éR├ŹT, -─é, urm─âri╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care este c─âutat─â de organele judiciare, poli╚Ťiene╚Öti etc. (pentru o infrac╚Ťiune comis─â). ÔÇô V. urm─âri.
URM─éR├ŹT, -─é, urm─âri╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care este c─âutat─â de organele judiciare, poli╚Ťiene╚Öti etc. (pentru o infrac╚Ťiune comis─â). ÔÇô V. urm─âri.
URM─éR├ŹT, -─é, urm─âri╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â pus─â sub urm─ârire. Urm─âritul a fost prins. CAMILAR, N. I 181.
urm─âr├şt adj. m., s. m., pl. urm─âr├ş╚Ťi; adj. f., s. f. urm─âr├şt─â, pl. urm─âr├şte
urm─âr├şt s. m., adj. m., pl. urm─âr├ş╚Ťi; f. sg. urm─âr├şt─â, pl. urm─âr├şte
URM─éR├ŹT adj. v. obsedat.
URMĂRIT adj. chinuit, frămîntat, obsedat, persecutat, torturat. (~ de o idee.)

Urm─ârit─â dex online | sinonim

Urm─ârit─â definitie

Intrare: urm─ârit─â
urm─ârit─â substantiv feminin admite vocativul
Intrare: urm─ârit (adj.)
urm─ârit 2 adj. adjectiv