universalitate definitie

13 definiții pentru universalitate

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis.
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis.
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este universal, general, comun. 2. Totalitate, generalitate. Dar natura, în universalitatea ei, nu este decît o manifestațiune pentru noi a vieții noastre. MACEDONSKI, O. IV 131.
universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții
universalitáte s. f., g.-d. art. universalității
UNIVERSALITÁTE s. 1. v. generalitate. 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.)
Universalitate ≠ particularitate
UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [în DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații. [Cf. fr. universalité, lat. universalitas].
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas)
UNIVERSALITÁTE f. Caracter universal. /<fr. universalité, lat. universalitas, ~atis
universalitate f. 1. ceea ce coprinde diferite specii: universalitatea ființelor; 2. totalitate: universalitatea bunurilor; 3. caracterul celor universale: universalitatea unui principiu.
*universalitáte f. (mlat. universálitas, -átis). Caracteru de a fi universal: universalitatea unuĭ principiu. Generalitate, totalitate: universalitatea ființelor, averiĭ.
UNIVERSALITATE s. 1. generalitate. (~ unui concept.) 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.)

universalitate dex

Intrare: universalitate
universalitate substantiv feminin (numai) singular