uniformizare definitie

21 definiții pentru uniformizare

UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser.
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza.
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser.
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza.
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A face să fie uniform, a da un caracter uniform.
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. În organizarea întrecerii trebuie combătute tendințele de birocratism, șablonul, încercările de uniformizare de sus în jos. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformizá vb., ind. prez. 1 sg. uniformizéz, 3 sg. și pl. uniformizeáză
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizării; pl. uniformizări
UNIFORMIZÁ vb. v. omogeniza.
UNIFORMIZÁRE s. v. omogenizare.
A uniformiza ≠ a diversifica, a varia
UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser].
UNIFORMIZÁRE s.f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. [< uniformiza].
UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser)
A UNIFORMIZÁ ~éz tranz. A face să fie uniform. /< fr. uniformiser
uniformizà v. a face uniform.
*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele.
UNIFORMIZA vb. a omogeniza. (A ~ un amestec.)
UNIFORMIZARE s. omogenizare. (~ unui amestec.)

uniformizare dex

Intrare: uniformiza
uniformiza conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: uniformizare
uniformizare substantiv feminin