Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru uniformizare

UNIFORMIZ├ü, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face s─â fie uniform. ÔÇô Din fr. uniformiser.
UNIFORMIZ├üRE, uniformiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a uniformiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. uniformiza.
UNIFORMIZ├ü, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face s─â fie uniform. ÔÇô Din fr. uniformiser.
UNIFORMIZ├üRE, uniformiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a uniformiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. uniformiza.
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A face să fie uniform, a da un caracter uniform.
UNIFORMIZ├üRE, uniformiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a uniformiza ╚Öi rezultatul ei. ├Än organizarea ├«ntrecerii trebuie comb─âtute tendin╚Ťele de birocratism, ╚Öablonul, ├«ncerc─ârile de uniformizare de sus ├«n jos. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2883.
uniformiz├í (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformize├íz─â; ger. uniformizß║ąnd
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri
uniformiz├í vb., ind. prez. 1 sg. uniformiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. uniformize├íz─â
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizării; pl. uniformizări
UNIFORMIZÁ vb. v. omogeniza.
UNIFORMIZÁRE s. v. omogenizare.
A uniformiza Ôëá a diversifica, a varia
UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser].
UNIFORMIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a uniformiza ╚Öi rezultatul ei. [< uniformiza].
UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser)
A UNIFORMIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â fie uniform. /< fr. uniformiser
uniformizà v. a face uniform.
*uniformiz├ęz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele.
UNIFORMIZA vb. a omogeniza. (A ~ un amestec.)
UNIFORMIZARE s. omogenizare. (~ unui amestec.)

Uniformizare dex online | sinonim

Uniformizare definitie

Intrare: uniformiza
uniformiza conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: uniformizare
uniformizare substantiv feminin