UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni¹- + dimensiona.

UNIDIMENSIONÁ, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-] – Uni¹- + dimensiona.

unidimensioná vb., ind. prez. 1 sg. unidimensionéz, 3 sg. și pl. unidimensioneáză

UNIDIMENSIONÁ vb. tr. a face să devină unidimensional. (< uni- + dimensiona)

unidimensioná vb. I A face să devină unilateral ◊ „Astfel, alunecarea spre degradare a lui A., fostul luptător, în loc să fixeze tragicul întâmplării, se pierde în penibil, în bună măsură și din vina lui M. A. care își unidimensionează personajul.” R.lit. 22 V 71 p. 2 (din uni- + dimensioná; DEX-S)