unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s’aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s’a unit cu orașu. Aliez: s’aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s’aŭ unit înaintea altaruluĭ.