unghéț, -uri, s.n. – 1. Cuptor (Memoria 2004). 2. Loc în dosul cuptorului (D. Pop 1978): „N-am di ce să lăcomesc / La vatră și la undéț; / La vatră și la cuptor, / Unde-o văd pe mă-ta mor” (Bilțiu 2002: 258). – Din ungher (> lat. *anglarius, angularius) + -eț.