UNGHÉȚ, unghețe, s. n. (Popular) Ungher. Foaie verde de răchită, Ce stai, lele, îngrămădită... Grămădită într-un ungheț, De frica unui județ! MAT. FOLK. 1441.

UNGHÉȚ, unghețe, s. n. (Pop.) Ungher. – Din ungh[er] + suf. -eț.

UNGHÉȚ s. v. colț, cotlon, ungher, unghi.

unghér n., pl. e (d. unghĭ saŭ lat. ungularis [locus], locu din unghĭ, din colț). Colț de odaĭe: pușa rezemată într’un ungher. – Și ungheț (vest), pl. urĭ și e.

ungheț s. v. COLȚ. COTLON. UNGHER. UNGHI.

unghéț, unghețuri, s.n. – (reg.) 1. Cuptor (Memoria, 2004). 2. Loc în dosul cuptorului (D. Pop, 1978): „N-am di ce să lăcomesc / La vatră și la undéț; / La vatră și la cuptor, / Unde-o văd pe mă-ta mor” (Bilțiu, 2002: 258). 3. Cotlon. – Din ungh(er) (> lat. *anglarius, angularius) + suf. -eț (DLRM); din unghi (< lat. anglus) + suf. -eț (MDA).

unghéț, -uri, s.n. – 1. Cuptor (Memoria 2004). 2. Loc în dosul cuptorului (D. Pop 1978): „N-am di ce să lăcomesc / La vatră și la undéț; / La vatră și la cuptor, / Unde-o văd pe mă-ta mor” (Bilțiu 2002: 258). – Din ungher (> lat. *anglarius, angularius) + -eț.