UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor.

UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor.

UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care uneltește în ascuns o acțiune împotriva cuiva; conspirator, complotist. E pregătit și ordinul către isprăvnicii, să înhațe uneltitorii care cutreieră ținuturile. C. PETRESCU, A. R. 37. Spuneți, ce știți mai mult a face, mișeilor, uneltitori de rele, iscoditori de dezbinări. ODOBESCU, S. I 110.

uneltitór s. m., pl. uneltitóri

uneltitór s. m., pl. uneltitóri

UNELTITÓR adj., s. v. intrigant.

UNELTITÓR s. v. complotist, conspirator.

UNELTITÓR ~i m. rar Persoană care uneltește; complotist; conjurat. /a unelti + suf. ~tor

uneltitor m. instigator: uneltitori de rele Od.

uneltitor adj., s. v. INTRIGANT.

uneltitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR.