undí (-désc, -ít), vb. – A pescui cu undița. Sl. ąditi (Tiktin). – Der. undiță, s. f. (vargă de pescuit), mr. uniță, din sl. ądica (Miklosich, Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74), cf. bg. vădica (› megl. vondiță); unghiță, s. f. (undiță), în Trans., pare var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din sl. ągricĭ).