únchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor către frații părinților. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – Var. unchiu. Lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Pușcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaș, s. m. (bătrîn).