unanim definitie

12 definiții pentru unanim

UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime.
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime.
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. 1. Care este admis, acceptat, împărtășit de toți, care se referă la toți, cuprinde pe toți sau aparține tuturor; general. Dar dacă critica oficială a urzit în jurul lui Emil Isac un complot aproape unanim al tăcerii, el a găsit înțelegere și dragoste, îndemn și căldură, la marii săi contemporani, Caragiale și Coșbuc. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 1/1. Astfel, din această suferință unanimă, se organizează lumea. BOGZA, C. O. 131. Am pentru partida de plăcere un plan pe care... cred că-l veți aproba cu aplauze unanime. CARAGIALE, O. VII 166. ◊ (Adverbial) Cel mai mare pictor italian în viață, recunoscut unanim ca atare, este Renato Guttuso. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. 2. (Rar, la pl., despre persoane; uneori despre colectivități) De aceeași părere (unii cu alții).
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme
unaním adj. m., pl. unaními; f. sg. unanímă, pl. unaníme
UNANÍM adj. general. (Părerea ~.)
UNANÍM, -Ă adj. Acceptat, împărtășit de toată lumea, de toți; general. ♦ (Despre adunări, colective) Care are aceeași părere (în totalitatea membrilor săi). [< fr. unanime, cf. lat. unanimus < unus – unu, animus – suflet].
UNANÍM, -Ă adj. (și adv.) acceptat, împărtășit de toți; care exprimă un acord total, fără excepție, general. (< fr. unanime)
UNANÍM ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care exprimă un acord complet; acceptat de toți membrii unei colectivități; comun; general. Decizie ~ă. 2) la pl. (despre persoane) Care au aceeași opinie; de aceeași părere. /<fr. unanime
unanim a. 1. care are acelaș sentiment; 2. care e de comun acord: deciziune unanimă.
*unánim, -ă adj. (lat. unánimis și unánimus, d. unus, unu, și ánimus, suflet, gînd. V. inimă, animal). De acelașĭ gînd, de acord: deciziune unanimă, am fost unanimĭ recunoscîndu-ĭ meritu. Adv. În unanimitate: s’a aprobat unanim. – Fals unaním (fr. unanime).
UNANIM adj. general. (Părerea ~.)

unanim dex

Intrare: unanim
unanim adjectiv