oláltă (la) loc. adv. (din la una alta, de unde s’a făcut la *unalta, apoĭ la olaltă. E un cuv. care a apărut în Trans. pe la sfîrșitul sec. 18 ca o traducere a germ. mit [saŭ unter] einander și a ung. egymás. De el abuzează Româniĭ germanizațĭ). Rar. La un loc, împreună. – Se scrie și laolaltă.