UMĂRÁR s. n. v. umerar.

UMERÁR, umerare, s. n. (Rar) 1. Umeraș. 2. Îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 3. Împletitură de lână, de melană etc. cu care își îmbracă umerii suferinzii de reumatism. [Var.: umărár s. n.] – Umăr + suf. -ar.

UMĂRÁR s. n. v. umerar.

UMERÁR, umerare, s. n. 1. Umeraș. 2. Îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 3. Împletitură de lână, de melană etc. cu care își îmbracă umerii cei ce suferă de reumatism. [Var.: umărár s. n.] – Umăr + suf. -ar.

UMERÁR, umerare, s. n. Umeraș.

umerár (umeraș, piesă la îmbrăcăminte) (rar) s. n., pl. umeráre

umerár s. n., pl. umeráre

UMERÁR s. v. portmantou, umeraș.

UMERÁR ~e n. 1) v. UMERAȘ. 2) Piesă de îmbrăcăminte de protecție, fixată pe umeri de cei care duc greutăți. 3) Împletitură, mai ales de lână, cu care bolnavii de reumatism își îmbracă umerii. /umăr + suf. ~ar

umărár și -erár n., pl. e (după lat. humĕrale, un fel de manta militară. V. umeral. Cp. cu epolet). Vechĭ (Dos.). Un fel de pelerină (V. omofor). Azĭ. Cuĭer portativ (o scîndurică atîrnată orizontal pe care se întinde un surtuc ș. a.).

umerar s. v. PORTMANTOU. UMERAȘ.