HUMORÍST, -Ă s. m. și f. v. umorist.

UMORÍST, -Ă, umoriști, -ste, s. m. și f. Autor de scrieri sau de desene umoristice. [Var.: humoríst, -ă s. m. și f.] – Din fr. humoriste.

HUMORÍST, -Ă, humoriști, -ste, s. m. și f. V. umorist.

UMORÍST, -Ă, umoriști, -ste, s. m. și f. Autor de scrieri sau de desene umoristice. [Var.: humoríst, -ă s. m. și f.] – Din fr. humoristique.

UMORÍST, umoriști, s. m. Scriitor care folosește umorul (în scopul biciuirii moravurilor). Anton Pann e un observator și un umorist; rîsul lui e moral, el materializează spiritul critic al autorului. DEMETRESCU, O. 176. – Variantă: humoríst (IBRĂILEANU, S. 267) s. m.

umoríst s. m., pl. umoríști

umorístă s. f., g.-d. art. umorístei; pl. umoríste

umoríst s. m., pl. umoríști^[1]

umorístă s. f., pl. umoríste

HUMORÍST, -Ă s.m. și f. v. umorist.

UMORÍST, -Ă s.m. și f. Scriitor ale cărui opere au mult umor, folosit în scopul biciuirii moravurilor. [Var. humorist, -ă s.m.f. / cf. fr. humoriste].

UMORÍST, -Ă s. m. f. autor de scrieri sau desene umoristice. (< fr. humoriste)

UMORÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Autor de creații umoristice. 2) Persoană cu umor; om glumeț. /<fr. humoriste^[1]

umorist a. care atribue umorilor diversele fenomene ale vieții: medic umorist. ║ m. scriitor care tratează subiectele cu umor: literatura engleză posedă mulți umoriști.

1) *umoríst, -ă s. (d. umor). Care scrie cu umor, scriitor glumeț: literatura engleză are mulțĭ umoriștĭ.

2) umoríst, -ă s. și adj. (d. umoare). Care atribuĭe umorilor principalu rol în fenomenele vitale: medic umorist.