Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru umbrit

UMBR├Ź, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A face, a ╚Ťine umbr─â (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbr─â (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. ╚Öi refl. A da sau a c─âp─âta o nuan╚Ť─â mai ├«nchis─â; a (se) ├«ntuneca, a (se) ├«nchide. 4. Intranz. ╚Öi refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a p─âta, a compromite. ÔÇô Din umbr─â.
UMBR├ŹT, -─é, umbri╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se afl─â la umbr─â (I 1), acoperit de umbr─â, plin de umbr─â; umbros. 2. ├Äntunecos. ÔÖŽ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. ÔÇô V. umbri.
UMBR├Ź, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A face, a ╚Ťine umbr─â (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbr─â (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. ╚Öi refl. A da sau a c─âp─âta o nuan╚Ť─â mai ├«nchis─â; a (se) ├«ntuneca, a (se) ├«nchide. 4. Intranz. ╚Öi refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a p─âta, a compromite. ÔÇô Din umbr─â.
UMBR├ŹT, -─é, umbri╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se afl─â la umbr─â (I 1), acoperit de umbr─â, plin de umbr─â; umbros. 2. ├Äntunecos. ÔÖŽ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. ÔÇô V. umbri.
UMBR├Ź, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. A ╚Ťine, a aduce umbr─â cuiva sau la ceva, a acoperi cu umbra sa; a adumbri. Cire╚Öii cei b─âtr├«ni... umbreau uli╚Ťa ╚Öi se umpleau de flori ca de o spum─â u╚Öoar─â. SADOVEANU, E. 114. ├Än drum e o c─âscioar─â, ├Änchis─â, p─âr─âsit─â; Un dafin o umbre╚Öte Sub leasa-i ├«nflorit─â. MACEDONSKI, O. I 18. F─â, m─â rog, ca, cine se va sui ├«n p─ârul acest care umbre╚Öte u╚Öa mea, s─â nu se poat─â cobor├« de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84 ÔŚŐ (Metaforic) Avea ochii de c─ârbune aprin╚Öi, fruntea umbrit─â de p─ârul negru ╚Öi aspru. V. ROM. decembrie 1951, 218. ÔÖŽ Intranz. A face umbr─â, a da umbr─â. Prin v─âi ad├«nci umbresc platanii cu frunza lat─â ╚Öi smochinii ├«nc─ârca╚Ťi cu roade. BART, S. M. 47. Ce-i aceea ce prim─âvara mugure╚Öte, vara umbre╚Öte, toamna hr─âne╚Öte ╚Öi iarna ├«nc─âlze╚Öte? SBIERA, P. 322. 2. Refl. A se ad─âposti la umbr─â, a sta la umbr─â. Aici, pe unde ast─âzi e numai c├«mp, otav─â, Umbri-se-vor urma╚Öii sub Ro╚Öia-Dumbrav─â. ALECSANDRI, P. III 234. D-oi muri m-oi tot umbri Cu frunza m-or ├«nveli. TEODORESCU, P. P. 582. Fagilor, umbro╚Öilor, Face╚Ťi-mi un pic de umbr─â, S─â m─â umbresc cu-a mea m├«ndr─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 20. 3. Tranz. A da unui lucru o nuan╚Ť─â mai ├«nchis─â; a ├«ntuneca. Abia ├«ncepuse tuleile b─ârbei s─â-i umbreasc─â peli╚Ťa copil─âreasc─â. ODOBESCU, S. III 177. ÔÖŽ Refl. A c─âp─âta o nuan╚Ť─â mai ├«nchis─â, a se ├«ntuneca. Treptat c├«mpul se umbre╚Öte sub a brazdelor desime. ALECSANDRI, P. A. 120. ÔŚŐ Fig. Ochii lui Nu╚Ťu se umbrir─â de jale adev─ârat─â. SADOVEANU, M. C. 98. ÔÖŽ Intranz. A ap─ârea ca o umbr─â, ca o linie ├«ntunecoas─â sau ca o pat─â de ├«ntuneric. Privi lung, lung ├«n zarea ├«ntunecat─â spre piscurile ce abia umbreau la marginea ceriului. MIRONESCU, S. A. 70. ÔÖŽ Refl. A se contura. A intrat la Divan g─âtit─â cu toate podoabele... I se umbrea linia fiin╚Ťei printre v─âluri. SADOVEANU, D. P. 111.
UMBR├ŹT, -─é, umbri╚Ťi, -te, adj. 1. Care se afl─â la umbr─â; plin de umbr─â; umbros. Cunosc o f├«nt├«n─â pe valea umbrit─â. MACEDONSKI, O. I 99. Prin cursul apei cu gleznele lor sf├«╚Öiau valurile p├«n─â la umbritul lor izvor. EMINESCU, N. 16. ÔŚŐ Fig. Ochiul t─âu cel dulce ╚Öi umbrit m─â-nc├«nt─â. EMINESCU, O. IV 365. 2. ├Äntunecos. Uite-te de vezi paingul ├«n umbrita sa chilie. CONACHI, P. 269. ÔÖŽ Fig. (Despre voce, glas) Sc─âzut, voalat. Unul spune cu glas umbrit g├«ndul tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 307. Avea un glas profund, muzical, umbrit ├«ntr-o surdin─â dulce, misterioas─â, care d─âdea cuvintelor o vibrare particular─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 236.
umbr├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. umbr├ęsc, imperf. 3 sg. umbre├í; conj. prez. 3 s─â umbre├ísc─â
umbr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. umbr├ęsc, imperf. 3 sg. umbre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. umbre├ísc─â
UMBR├Ź vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) *2. (fig.) a eclipsa, a ├«ntuneca. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
UMBR├ŹT adj. v. umbros.
A UMBR├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) A ╚Ťine ├«n umbr─â; a adumbri. 2) A face s─â se umbreasc─â. 2. intranz. 1) A face umbr─â; a ╚Ťine umbr─â. 2) (despre obiecte aflate la dep─ârtare, ├«n semi├«ntuneric sau dup─â ceva transparent) A se z─âri nedeslu╚Öit; a ap─ârea ca o umbr─â. /Din umbr─â
A SE UMBR├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A sta la umbr─â; a se afla sub umbr─â; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai ├«nchis la culoare; a se ├«ntuneca. S-a umbrit la fa╚Ť─â de durere. /Din umbr─â
UMBR├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A UMBRI ╚Öi A SE UMBRI. 2) (despre voci, sunete) Care are o sonoritate sc─âzut─â; voalat. /v. a (se) umbri
umbr├Č v. 1. a face, a da umbr─â; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: ├«ntinde m├óna ta ╚Öi umbre╚Öte aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE].
umbr├ęsc v. tr. (d. umbrel─â). Acoper cu umbr─â: un nuc umbrea curtea. Pin anal. Ni╚Öte gene negre ╚Öi lung─ş ├«─ş umbrea┼ş ochi─ş. Fac unu─ş tablou umbrele cuvenite. ÔÇô Vrom. umbrez (lat. umbrare).
UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) 2.* (fig.) a eclipsa, a ├«ntuneca. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
UMBRIT adj. umbros, (rar) umbricios. (Un loc ~.)

Umbrit dex online | sinonim

Umbrit definitie

Intrare: umbri
umbri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: umbrit
umbrit adjectiv